Sorin Cârțu, lovind din nou în echipa oltenilor – ce se întâmplă cu Rădoi?
Într-o atmosferă de neliniște și confuzie, Sorin Cârțu, cunoscut printre suporterii fotbalului ca un critic acerb, a aruncat o umbră de dezamăgire asupra echipei lui Mirel Rădoi, după meciul cu FC Noah cu un scor halucinant de 1-1, într-o dispută care ar fi trebuit să ne ofere mai mult decât o remiză palidă. Deși jocul s-a desfășurat pe Stadionul „Ion Oblemenco” sub privirile atente ale fanilor, romantismul fotbalului a fost din păcate tăiat, fără milă, de realitate.
Jucătorii pregătiți de Rădoi, în ciuda deschiderii scorului pe finalul unei reprize dezolante, s-au văzut nevoiți să se recunoască învinși în minutul 73, în fața unei echipe din Armenia care probabil nu s-ar fi gândit niciodată că va egala. Cârțu nu a ratat ocazia să sublinieze că, doar pentru că ai avantaj, nu înseamnă că ai și joc; de fapt, a fost o ploaie de critici care s-au revărsat asupra prestației din prima repriză, mult prea palidă, lăsându-l pe el și pe alții cu o mare întrebare în cap.
Rectificându-și cuvintele de parcă ar fi fost un antrenor sub acoperire, Cârțu a spus că „am avut ocazii, dar și ei, și nimic nu a fost strălucitor în prima repriză”, având unele nelămuriri legate de posibilele deranjuri în echipă, care ar putea explica jocul anemic. A părut mai degrabă așa, un joc de nervi, mai ales că Rădoi ar fi trebuit să gestioneze altfel jocul când era 1-0, dar situațiile sunt adesea ambigue în fotbal, nu-i așa?
Există voci care spun că accidentările ca cea a lui Romanchuk, care a făcut un cap acolo și a lăsat o amprentă vizibilă pe jocul oltenilor, ar fi putut influența desfășurarea acestui meci, dar asta nu scuză apatia. Cârțu a pronunțat aceste detalii că oricum, ce să mai spuneți, dar rămâne de văzut dacă pe viitor se va schimba ceva sau dacă “altă atitudine” va veni ca o revelație divină. În fond, aceasta este marea întrebare care bântuie: este calea de urmat a lui Rădoi curată? Ce se va întâmpla cu echipa?
Sorin a mai glumit că nu știe nimic despre zvonurile privitoare la neînțelegerile dintre Rădoi și Baiaram, dându-le înapoi jurnaliștilor ca un ping-pong tăcut: „Nu pot să comentez, nu e treaba mea”, dar nedumeririle rămân atâta timp cât adevărul este ca un țesut spinos. La final, Cârțu pare să fi spus că „atitudinea nu mi-a plăcut, am avut nevoie de atacuri mai serioase”. Cât va mai aștepta suportul ăsta să se transforme în ceva palpabil este o altă frământare în aer. Așteptăm să vedem ce va aduce viitorul, dar cu Rădoi la timonă, va fi o plimbare interesantă.
