Bărbatul prins greșit în Dolj, expus de către autorități ca un criminal periculos, a fost ținta unei erori regretabile. După ce imaginile au fost transmise la televiziuni și pe internet, Poliția a realizat că s-a încurcat în identificare și că bărbatul nu este de fapt infractorul căutat.
Libertatea a relatat ulterior acest caz, subliniind că greșelile poliției pot apărea oriunde în lume.
Polițiștii nu pot fi perfecți, pentru că ar trebui să mintă pentru a atinge această perfecțiune. Astfel, vor exista întotdeauna riscuri și oportunitatea de a prinde infractori, chiar și în detrimentul unor erori regretabile.
Cazul bărbatului din Dolj nu este unul despre perfecțiunea poliției, ci despre consecințele propagandei făcute de autorități. Nu vom face referire la numele implicate în acest caz, deoarece au fost suficiente discuții pe acest subiect.
Victima, un zidar și zugrav, se întorcea acasă după ce terminase de zugrăvit un gard. În rucsac avea un set de unelte obișnuite într-o meserie de acest gen. La domiciliu, bărbatul a fost agresat și tratat ca un criminal, fără a i se oferi vreo șansă de a se explica. Ulterior, a fost reținut și dus într-o mașină de poliție.
Conform poveștii bărbatului, în drumul spre destinație, mașina de poliție a făcut o oprire în camp, la marginea unei păduri. A fost scos din mașină și supus unui tratament agresiv de către polițiști. Unul dintre aceștia avea mâna pe pistol, amplificându-i astfel sentimentul de amenințare. Totodată, a fost fotografiat cu telefonul, iar imaginile au fost distribuite în toată țara.
Dacă situația ar fi fost similară scenelor din filme, în care polițiștii trageau asupra unui evadat, suspectul ar fi avut o șansă mai mare de a scăpa cu viață. Fotografiile și rețelele sociale au transformat însă realitatea într-un spectacol mediatizat.
Înainte de orice test sau confruntare științifică, bărbatul a fost expus publicului, alături de numele și fotografia sa. Abia după prima întâlnire între el și poza din dosar, polițiștii au realizat eroarea comisă. Confirmând autenticitatea imaginii prin intermediul unui martor, s-a dovedit că au prins persoana greșită. Testele ADN și celelalte probe au consolidat convingerea, dar deja bărbatul fusesede eliberat. Un astfel de lucru nu ar fi trebuit comunicat publicului decât după identificarea corectă a suspectului și finalizarea tuturor cercetărilor.
Acest caz nu ilustrează absența de perfecțiune, ci mai degrabă dorința autorităților de a face propagandă. Eliberarea acestora a unei identități greșite poate avea consecințe devastatoare, deoarece numele bărbatului va fi asociat în continuare cu acest incident, chiar și pe rețelele sociale.
