Sportivi la marginile dispariției: Un boxer condamnat, în pericol de execuție iminentă
Un sportiv desăvârșit, un campion al ringului care acum, căci se află în închisoare în Iran, riscă să plătească cu viața, căci instanța supremă i-a respins cererea de rejudecare, și nu e deloc bine, deloc bine deloc, după cum arată surse foarte credibile − vezi că zice The Guardian. Acest Mohammad Javad Vafaei Sani, în vârstă de 30 de ani, provenind din Mashhad, a fost arestat încă din 2020 pentru că a avut tupeul să participe la niște proteste naționale în 2019, acuzat că ar susține o formațiune de opoziție, și nu doar că a stat în închisoare, dar a suferit și torturi, ce nebunie! Un adevărat coșmar, și ce e mai grav, va cădea și vorba zilei în curând, căci execuția pare să fie pe drum.
Zis și făcut, cererea lui a fost respinsă! S-a întâmplat pe 15 decembrie și ca o ironie a sorții a primit o vizită de la mama sa, dar nu aia din filme, ci una care da de înțeles că execuția e iminentă. Mama, da, mama a fost informată prin telefon că dosarul său, brr, a fost trimis către departamentul care, se știe, se ocupă cu, în fine, finalizarea pedepselor. Prea multe întrebări, prea puține răspunsuri.
Interesant, nu? Atât de interesant încât un membru dintr-o coaliție de opoziție, Shahin Gobadi, a ridicat vocea spunând că viața lui e în mare pericol și că ar putea să-și piardă funcția de sportiv, dar și viața la o adică, căci torturile și amenințările sunt o normă acolo, iar regimul iranian s-a lăsat dus de val în ultimii șase ani. Într-o declarație ulterioară, a apărut și președintele Consiliului Mondial de Box, cum naiba se numește asta, care a răspuns cu ceva despre cum boxul ar trebui să inspire oameni, nu să devină o monedă de schimb politică, dar oare cine-i ascultă pe ăștia? Música la căști?
În noiembrie, niște sportivi internaționali, inclusiv nume mari cum ar fi Martina Navratilova (da, ai citit bine) au semnat o scrisoare, dar ce folos, oare? Oare e cineva acolo care să-i ajute? Căci în 2023, a fost alt scandal, cu peste 100 de experți în drepturile omului, da, toți au scris un memorandum la ONU pentru a interveni, că „nu-i frumos să omori sportivi”, dar uite că lucrurile sună ciudat în țara ayatollahilor.
Mai departe, ar fi cazul să ne aducem aminte că Iranul nu e la prima execuție a sportivilor. E o istorie plină de horor în care sportivii, căpetenii de echipe de fotbal și volei, au fost distruși prin execuție, iar Navid Afkari, campion la lupte, a fost un alt caz trist, un semn al vremurilor. La o privire periferică, execuțiile par să devină un trend, o modă dacă vrei, căci în primele nouă luni din acest an, cu cifre cumplite, peste 1.000 de persoane au fost eliminate, așa cum zice Amnesty International, iar 1.500 ar fi cifra reală.
Cercetătorii spun că iranienii cumva intensifică aceste execuții pentru a-i reduce la tăcere, oh, da, ca un fel de control, un smog de frică și neputință care ne îmbracă în fiecare zi, iar noi nu facem nimic, rămânem mut. Așa că să ne întrebăm – unde va sfârși povestea lui Vafaei Sani? Vom rămâne doar cu ecoul numelui său?
