Campionatul Mondial de Fotbal pentru Transplantați: România la prima ediție, cu un mesaj emoționant

Transplant Football World Cup, primul turneu de fotbal pentru transplantați, a avut loc zilele trecute în Italia, la Cervia. Aici a participat și România, cu ajutorul Asociației Transplantaților din România, mesajul fiind de mulțumire pentru donatori, familiilor acestora și medicilor care le-au oferit sportivilor o nouă viață.

Echipa României a avut 16 sportivi transplantați – pacienți care au suferit un transplant de organe vitale – la competiția unde meciurile au fost de două reprize a câte 15 de minute, cu număr nelimitat de înlocuiri ale jucătorilor. România s-a clasat pe locul 11, dar a demonstrat că sportul nu are limite, chiar și după un transplant.

Povestea lui Gabriel Voinea, antrenorul-jucător care a luptat pentru o a doua șansă

Gabriel Voinea, antrenor principal și jucător al echipei României, a povestit pentru ProSport despre experiența sa la Campionatul Mondial și despre drumul lung și anevoios pe care l-a parcurs pentru a ajunge aici. La doi ani de la transplantul de cord, Voinea a simțit o nouă viață, o a doua șansă pe care a dorit să o împărtășească cu toți cei care au trecut printr-o experiență similară.

„Campionatul se va repeta. Organizatorul este World Transplant Game Federation, asociație înființată în 1978 și unde România a aderat prin Asociația Transplantaților din România. Suntem 16 jucători în echipă și se pot face schimbări nelimitate, sunt șase jucători plus un portar în teren. Grupa a fost grea din mai multe puncte de vedere. Anglia are campionat intern al transplantaților și aria de selecție este enormă. Ne-au bătut cu 13-0 în primul meci, ne-au luat prin surprindere. Dar am luptat cu inima pentru a demonstra că și noi putem.

„Am făcut transplant de cord acum doi ani de zile, și pe opt septembrie când e ziua mea, am ajuns în Italia și a fost festivitatea de deschidere. Am luat un tort și am sărbătorit cu toții. Noi nu mai serbăm ziua de naștere, noi serbăm ziua transplantului. Este noua noastră viață. Eu am fost la Spitalul Floreasca, la echipa domnului Profesor Dr. Horațiu Moldovan.”

O luptă contra cronometru

Voinea a povestit despre perioada dificila de după transplant, despre complicații, rejet, boala prin care se umfla și se dezumfla, si despre imunosupresoare. „Anul trecut, în noiembrie, m-am intoxicat cu statine. Au intrat în conflict cu imunosupresoarele și mi-au omorât toți mușchii. M-au făcut legumă. Am făcut și insuficiență renală, am făcut dializă zilnic. A fost oribil. Eram legumă pentru a cincea oară, dar nu mai conta. E foarte greu mental, te doboară psihic. Eram neputincios. Plâgeam și mă rugam non stop.”

O experiență tulburătoare

Un moment dramatic din viața lui Gabriel Voinea s-a petrecut in timpul testelor premergatoare pentru transplant. „Am făcut stop cardiac și în timpul stopului cardiac am făcut decorporalizare. Înseamnă că iese sufletul din corp și te vezi mort pe masa respectivă. Am văzut ecranele, tot, și m-am transferat sus, unde mă aștepta Sfântul Petru, care avea o cheie în mână și mi-a zis că am venit prea repede, că trebuie să mă întorc pentru că nu mi-am făcut misiunea, că o să am încercări grele, dar că le voi depăși. Și m-am trezit, eram în sala de operație și striga medicul la mine dacă-l aud.”

„Am cerut un preot și am zis că vreau să mă miruiască. A doua zi dimineață m-a împărtășit. M-am dus la baie, că în ziua respectivă când am venit din sala de operație nu am coborât din pat, și când m-am dus la baie am văzut cicatricile de la electrozii de resuscitare. Atunci am zis, deci tot ce s-a întâmplat a fost real.”

Un vis împlinit

Voinea a povestit despre pasiunea lui pentru fotbal, despre dorința de a demonstra că viața nu se oprește după un transplant și despre cum a ajuns să participe la Campionatul Mondial: „Am vrut să dăm un mesaj, că viața după transplant nu se rezumă să iei pastilele și să stai în pat. Poți să-ți reiei activitatea. Eu am și calificare în acordarea primului ajutor. Când s-a făcut anunțul de înscriere trebuia să aplici. Medicul echipei a aplicat pentru posturile de medic și jucător și așa m-am gândit că și eu, am făcut fotbal, am calificare pentru primul ajutor, dar sunt și antrenor UEFA licentiat. Am aplicat pentru toate trei, ca să am o șansă. Și a venit anunțul că am fost acceptat. Bine, dar pentru care? Am încercat să aducem un antrenor profesionist, a refuzat și mi-au zis că să fiu și antrenor.”

„Mi-a plăcut echipa din Chile. Au văzut că ne dădeam cu geluri, cu alifie. Aveam trusa mea medicală. Eu mai antrenez două grupe de copii. Și ei, cei din Chile, când au văzut, mă întrebau, atunci când aveau câte o problemă, ce să facă. Le-am zis că îi dau cu cremă, niște gheață, niște benzi kineto… ca atunci când au câte o întindere să țină mușchiul într-un fel contractat, să nu se rupă. L-am bandajat pe unul, apoi trei, apoi erau patru de tratat. Începeau meciul și eu cu doctorul și fotograful echipei noastre făceam masaje și îi pregăteam să intre în teren și să reziste. Și au câștigat!”

Un gest de suflet

„Când s-a terminat meciul (finala), cei din Chile au zis că vor face un singur schimb de tricouri și mi l-au dat mie. Au zis că ei tricourile de joc nu le dau, doar unul singur. Au spus să le zic de la cine vreau, că doar unul singur se dă. Și tricoul unui campion mondial (Rafael Solis Yaňez) e la mine. O să-l pun în ramă. Iar la premieră, când le-a dat Cupa, au făcut poze și apoi au zis să vină echipa României să facă poze cu Cupa. Gesturi… de plângeam cu toții.”

Un mesaj de inspirație

Gabriel Voinea a transmis un mesaj emoționant la finalul interviului: „Important e că am fost niște deschizători de drumuri. Următoarea ediție e peste doi ani și putem să ne pregătim. Cei din Chile, spre exemplu, se pregăteau pentru altă competiție acum și când au auzit că e Mondialul au întărit echipa. Și spaniolii sunt buni. Au arie de selecție, toți tineri, înalți, noi am avut jucători și mai în vârstă. Pentru noi mesajul este simplu: să ne bucurăm de viață (gift of life), să arătăm că se poate, să inspirăm! Sigur printre noi sunt destul de mulți oameni care fac mișcare sau își doresc să facă sport dar au temeri și trebuiesc încurajați. Bucurați-vă de viață, trăiește clipa, urmează-ți visul, fă-ți misiunea!”

Povestea lui Gabriel Voinea este o lecție de viață, o dovadă că perseverența și optimismul pot învinge orice obstacol. Participarea României la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Transplantați a demonstrat că sportul nu are limite și că o a doua șansă la viață poate fi o binecuvântare.