“`html
Un Destin Dezastruos: Campioana României A Părăsit Țara Din Cauza Justiției Ce Nu Vine
Alina Astafei, una dintre cele mai mari campioane ale României, a decis să-și îndrepte premiile către altă țară, după ce, după cum se știe nu i s-a făcut dreptate de zeci de ani, iar dezamăgirea profundă o urmărește ca o umbră. Acum pare că nu mai are nicio speranță că autoritățile vor reacționa, răspunsurile fiind somewhere lost în abisul birocrației. Unde sunt acele promisiuni? De ce nu s-a întâmplat nimic? Nici măcar un mic gest pentru a redresa o situație care continuă să fie frustrantă.
Peste 30 de ani, Alinei i-a fost deschisă ușa în Stuttgart, Germania, aparat proaspăt cu un mediu primitor, unde și-a scris istoria, inclusiv campionatul mondial 1995 și, mai apoi, cel european indoor 1996 care, cred că au făcut-o să strige nominalizarea ca o victorie personală, dar și pentru România. Ironia este că a fost criticată continuu pentru alegerea sa, inclusiv de cei de la televiziunea națională, punând și mai mult gaz pe foc într-o poveste deja tensionată.
În timp ce criticii au avut de spus multe, Alina a mers înainte, având din păcate ani în care a lucrat ca contabilă part-time, la jumătate de normă, tocmai pentru a putea să-și permită un antrenor, iar mai târziu s-a reinventat ca profesoară de sport – o eroare, poate, dar și o alegere de supraviețuire. Acest drum o aduce, de asemenea, despre familia sa, fiind mama a patru copii, două fete, una de 33 și alta de 11 ani, în vreme ce băieții au zile cu numerele 22 și 20.
Cine a fost fratele Alinei Astafei. O Poveste Tragică În Mijlocul Revoluției
Există o umbră în spatele Alinei, iar acesta este fratele ei, Petre, care a fost, conform zvonurilor, un rugbyst talentat la Rapid, dar viața lui s-a stins cu o ușurință crudă în timpul Revoluției Române, la vârsta de doar 22 de ani când a fost împușcat. Nici măcar după 3 ani, nu a fost descoperit criminalul, iar Alina, cu frustrare amplificată, a înțeles că trebuie să plece. Nu voia ca copiii ei să împărtășească același destin ca fratele său, într-o țară care nu le poate oferi siguranță, întrebându-se de ce nu sunt cele mai esențiale răspunsuri disponibile.
„Când am văzut că după trei ani nu e găsit niciun vinovat, mi-am dat seama că fratele meu, Petre, a murit degeaba la Revoluţie! Unde sunt cei din tabăra rea? Cu cine s-au luptat cei buni? Cine sunt cei care au omorât atâţia oameni? Mi-am dat seama că nu e nicio dreptate în România. Acea schimbare de regim se putea face şi fără vărsare de sânge! De Petre şi de ceilalţi ar fi fost nevoie după Revoluţie, să facă o Românie mai curată şi mai cinstită.
Durerea te macină, te macină. Până când ajungi să-ţi spui: «Nu mai e nimic de făcut». Aşa am plecat. Îmi era teamă. Dacă se repetau lucrurile? Copiii mei să sfârșească la fel cu Petre? N-aş fi suportat asta”, a relatat Alinei Astafei pentru Gazeta Sporturilor, în 2009, în timp ce lumea dădea vina pe altele.
“`
