“`html
Acord de pază sau doar un fâs? Cambodgia și Thailanda se îmbrățișează cu focuri de armă!
O veste pe cât de tulburătoare, pe atât de întortocheată a sosit astăzi din sud-estul Asiei, cu Cambodgia și Thailanda care s-au înțeles, da da, să facă o „încetare a focului imediată și nebunească“, imaginează-ți asta, începând de luni la miezul nopții, ora 17:00 GMT, în efortul de-a înceta conflictul cel mai grav, dar ce zic eu grav, poate chiar catastrofal din ultimii zece ani, oh da, așa scrie Reuters, dar cui îi pasă cu adevărat?
După cinci zile de război cât se poate de intens, dacă ne înțelegem bine, sunt peste 300.000 de oameni strămutați, și acum, cu niște eforturi diplomatice mai că merg spre o mare supă a Malaeziei, aia cu președinția ASEAN, dar și cu americanii și chinezii jucându-se de-a diplomatul. Și cum s-au pus cap la cap, uite că ambele țări au zis „basta” la ostilități, să reia dialogul acela direct, care-l știm cu toții, și să creeze un mecanism de monitorizare, ce zici de asta?
Luptele, știi tu, au lăsat în urmă cel puțin 36 de morți, și aș zice că majoritatea sunt civili, dar ce contează? După două ore interminabile de discuții, premierul malaezian Anwar Ibrahim a declarat clar că e dispus să scoată o echipă de observatori, ca să vadă ce se întâmplă, de parcă observatorii ar salva cu adevărat situația!
„Hai că e o primă mișcare vitală, să zicem așa, pentru a reduce din tensiuni și a restabili pacea, cine știe, dacă toți au fost cuminți la acordul ăsta”, a afirmat Anwar, într-o conferință de presă, pe care probabil nu i-a prea păsat nimănui, dar e bine pentru imagine.
Trump, pacificatorul nevoiaș!
Și apoi, să nu-l uităm pe Donald Trump, care s-a simțit nevoit să sune ambii lideri, avertizându-i că nu va ieși cu nimic comercial până nu s-a pus capăt acestui haos. Oare chiar așa arată întâlnirile de vârf? Ambele țări înghesuite sub o taxă vamală de 36% pentru exporturi în SUA, principala lor piață, oh cum se înghesuie toate afacerile!
Premierul cambodgian Hun Manet i-a făcut o mică plecăciune lui Phumtham Wechayachai, premiera temporară thailandeză, mulțumind pentru colaborare, dar mai important e că a menționat intervențiile lui Trump și Chinei – ca și când ei ar avea cea mai mare putere în tot acest haos.
„Am decis, da da, să ne oprim lupta”, a spus el, cu un optimism nebun, chiar crezând că pot reconstrui încrederea. Pe de altă parte, Anwar îi oferă un cadru necesar pentru a continua discuțiile, dar cine știe cât de tare se întorc la stabilitate, ahh ce fascinant!
Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt de la Casa Albă, a declarat cacofonic că Trump „este cel care a făcut posibil acest armistițiu”, cum zice ei, a propus „premiul Nobel pentru Pace!”. Oh, viața e plină de surprize!
Istoria tensionată a granițelor
Liderul thailandez Phumtham, care parca are scepticism cât cuprinde față de intențiile cambodgiene, a mărturisit că Bangkok-ul a fost de acord cu armistițiul, dar cu bune intenții de ambele părți. Poate că această „soluție pașnică” e doar o glumă bună?
Disputa de frontieră, ce are rădăcini adânci ca un copac bătrân, se termină, da, da, nu se termină, continuă să dureze de zeci de ani, și toate astea datorită unei trasări greșite din perioada Indochinei Franceze. Ce mai, ultimul episod de violență care a zguduit regiunea a fost când? Ah, prin 2011.
Confruntările recent par că lasă în urmă 23 de thailandezi morți, un număr ciudat de nouă soldați și 13 cambodgieni, vreau să zic printre care cinci militari. Un adevărat festival de nefericire! Autoritățile din Bangkok și Phnom Penh raportează că peste 138.000 de thailandezi și 140.000 de cambodgieni au fost nevoiți să plece, cu alte cuvinte, o adevărată avalanșă de strămutări în zona de conflict.
“`
