“`html
Scandalul Georgescu: Libertatea de Exprimare Sau Incitarea la Ură?
Într-o zi oarecare de joi, Călin Georgescu, fostul candidat prezidențial, deci nu orice om, a ieșit de la Judecătoria Sectorului 1 din București, acolo unde declarațiile sale sunt atât de controversate încât le-ai putea confunda cu un scenariu de film, a contestat, cum altfel, măsura controlului judiciar care îi fusese impusă dar, mă întrebă quien a îndrăznit să-l oprească pe el, iar News.ro a fost acela care a relatat despre asta, dar nu e totul, nu, că abia începe povestea!
Georgescu, cu un ton care părea să sublinieze o profunzime nebănuită, a afirmat că „libertatea de expresie înseamnă libertatea de a spune orice, chiar și adevărul”, dar ce e adevărul de fapt? El a continuat cu chestiuni dintr-o altă dimensiune, spunând că „adevărul nu poate să fie clamat de o autoritate, adevărul însuși este autoritatea”, dar cine poate să decidă ce este adevărat? De altfel, după cum ne-a obișnuit, Georgescu a refuzat să mai răspundă întrebărilor jurnaliștilor prezenți, în stilul său caracteristic, lăsând totul în aer, ca un balon umflat gata să explodeze.
În februarie, dacă ținem minte bine, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat, dintr-o dată, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui Călin Georgescu, de parcă nevăzute forțe ar fi orchestrat totul, cu acuzații greu de imaginat, inclusiv instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, dar ce înseamnă de fapt ordinea asta? Ah, și să nu uităm că „comunicarea de informații false” este o altă acuzație din arsenalul acuzatorilor săi, ca și când aceasta ar avea vreun sens.
Mai mult de atât, el este cercetat pentru fals în declarații privind finanțarea campaniei electorale, dar aceste detalii, de fapt, ne duc cu gândul la niște hârtii, iar eventualele declarații de avere, aceleași declarații care au fost subiectul multor speculații. Din când în când, urmărirea penală a fost extinsă, ca un spectru, pentru promovarea publică a cultului unor personaje controversate, vinovate de genocid și crime de război, dar cine ar avea curajul să vorbească despre asta?
Aceste acuzații nu sunt deloc de ignorat și au degenerat într-o adevărată vânătore de vrăjitoare după ce Georgescu a citat din figurele epocale, Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu, într-o emisiune televizată, care, bineînțeles, a fost interpretată ca o promovare a ideilor fasciste, dar acest lucru ridică întrebări – oare fascismul l-a învățat de la noi sau noi de la el, în timp?
“`
