“`html
Călin Georgescu: Mă trădează, dar mă întărește! O mică revoluție personală în politică!
Într-un mediu în care cuvintele zboară ca vântul de primăvară, Călin Georgescu a decis să vorbească după o perioadă de tăcere, afirmând la Tucă Show că tăcerea nu este sinonimă cu retragerea, nu, nu deloc, ci e, cumva, o analiză aproape Zen a situației. Mulțumirile sale se îndreaptă, atenție mare, spre toți cei care l-au trădat și jignit, pentru că, pe cât de ciudat pare, după cum a spus săptămâna aceasta, ei reprezintă pentru el un fel de furnizori de energie pozitivă, care l-au ridicat de la pământ! Wow, ce perspective!
Georgescu a făcut o comparație ascendentă între dosarul său și cel al lui Trump, viziunea sa fiind că lucrurile sunt copy-paste, că, după cum spune, „rușii sau cancerul” sunt teme recurente de discuție, dar să zicem că nu s-a înțeles clar care-i legătura, poate că e o metaforă sofisticată pentru politică? Cine știe, în fine, un adevărat labirint ideatic! Și, dintr-o dată, a pus piciorul în prag întrebat fiind, tu știi de Florența, procurorul general, și a răspuns cu o decizie de a nu comunica cu „diavolul”, lăsând loc speculațiilor, ah, ce joc de cuvinte!
Mai mult decât atât, Georgescu nu s-a putut abține să nu-l laude pe Charlie Kirk, pe care l-a numit „erou”, tot astfel spunând că o revoluție a gândirii a început în America după moartea acestuia, de parcă ar fi declanșat un tsunami de revelații spirituale! Mii de tineri se înghesuie să învețe despre Iisus, o mișcare pe care nici Vaticanul nu a anticipat-o, ieșind astfel din tipare! Uau, cine ar fi crezut că un om poate schimba destine, cum zice el?!
Deci, concluzia ar fi că Georgescu se simte ca un Phoenix renăscut din propriile dosare, amintindu-ne că, în final, ceea ce contează e să iubim continuu, chiar dacă realitatea devoalează traume politice ciudate. Așa că, să trăiești, Călin, căci e clar că ți-ai găsit drumul – în evantaiul politicii românești!
“`
