Un nou nume se adaugă calendarului Bisericii Ortodoxe. Este vorba despre Sfântul Mucenic Platon care a trăit în țara Galatiei, mai exact în cetatea Ancira. Acest sfânt, frate cu mucenicul Antioh, s-a născut într-o familie creștină și a fost educat în credința dreaptă. Cu toate că era tânăr, Platon se bucura de înțelepciunea unui bătrân și propovăduia cu curaj în mijlocul închinătorilor la idoli. Evident, acest fapt nu a fost pe placul necredincioșilor, iar Platon a fost prins și dus în fața dregătorului Agripin pentru a da socoteală pentru credința sa.
Dregătorul a aflat că Platon nu se închina la idoli și a luat măsuri: a poruncit la 12 slujitori să-l bată pe rând. Cu toate acestea, Platon, pătimitor pentru Hristos, și-a stăruit credința și a răbdat toate loviturile pentru Domnul său. Nu s-a oprit aici, căci chinuitorul l-a întins pe un pat de aramă ars în foc și l-a bătut iarăși cu toiege. Uimitor, atunci când Platon a fost coborât de pe patul de aramă, trupul său era nevătămat, ceea ce a fost socotit un semn al puterii lui Dumnezeu. Cei prezenți au exclamat: “Cu adevărat mare este Dumnezeul creștinilor!”
Cu toate încercările sale, chinuitorul nu a putut schimba credința sfântului. Așadar, a poruncit ca Platon să fie jupuit de viu. În final, a fost hotărâtă tăierea capului acestuia, iar Sfântul Mucenic Platon a primit astfel cununa muceniciei.
Pe lângă Sfântul Mucenic Platon, astăzi Biserica Ortodoxă îl mai pomenește și pe Sfântul Mucenic Roman. Acesta trăia în timpul împăratului Maximian și era preocupat de slujirea lui Hristos. Roman nu se oprea doar poporul păgân din Antiohia să intre în capiștea idolilor, ci reușea chiar să împiedice și pe dregătorul Asclepiade să se închine acestor idoli. În semn de nemulțumire față de comportamentul lui Roman, dregătorii l-au bătut peste gură și i-au jupuit pielea de pe coaste. Cu toate acestea, mucenicul a răbdat toate suferințele cu vitejie, fiind un exemplu de curaj și credință.
În concluzie, acești doi sfinți, Platon și Roman, au răbdat suferințele pentru credința în Hristos și au devenit martiri ai Bisericii. Ei reprezintă un exemplu de curaj și dedicație pentru toți credincioșii. Noile adăugiri în calendarul Bisericii Ortodoxe ne amintesc că, în ciuda întristării și necazurilor lumii, credința și devotamentul față de Dumnezeu rămân puternice și biruitoare.
