Călătorie cu trenul în România: 24 de ore de coșmar, 80 de oameni abandonați în câmp!

Călătoria cu trenul în România este o experiență care poate varia de la o simplă plimbare la un coșmar, iar povestea unui clujean care a încercat să se întoarcă de la mare cu trenul este o dovadă clară a acestui fapt. Drumul care ar fi trebuit să dureze 12 ore s-a transformat într-un calvar de 24 de ore, lăsând 80 de oameni abandonați într-un câmp, cu trenul stricat, fără explicații și fără asistență din partea CFR.

„Căile Ferate Rușine! Cea mai urâtă experiență din ultimul timp”, spune clujeanul, dezamăgit de lipsa de profesionalism și de responsabilitate din partea CFR. „Am călătorit de multe ori la mare cu trenul, știam că pot fi întârzieri, dar nu m-am așteptat niciodată la un coșmar de genul acesta. Un drum de 12 ore s-a transformat într-unul de 24! Nimeni nu știe de ce! Nimeni nu e vinovat, nimeni nu ne-a putut da un răspuns. Profesionalism 0! Responsabilitate zero! Lejer!”, adaugă el, cu amărăciune.

Experiența a început cu o oprire neașteptată din cauza unui incendiu de vegetație. „Ok, las’ că trece”, a gândit clujeanul. Dar problemele au început să apară când trenul a repornit. O căldură insuportabilă s-a instalat în vagoane, oamenii transpirați, de puteai să storci cămașa. „Când s-au cerut explicații ni s-a spus că lângă uși, de pe cele două capete e mai răcoare. Și basta. Toți oamenii din vagon, după părerea lor, trebuiau să stea numai lângă uși.”

La scurt timp, trenul s-a oprit din nou, de data aceasta din cauza unei defecțiuni la locomotivă. „Asta-i bună. În câmp. Nicio casă, niciun om. Întrebăm în cât timp cred că se poate repara locomotiva, sau în cât timp se poate remedia în vreun fel situația pentru că noi aveam la București de prins alt tren. Ni se spune că ar dura cam jumătate de oră.” Dar jumătatea de oră s-a transformat în 4 ore, timp în care oamenii din tren au rămas abandonați, fără apă și fără informații.

„În momentul când cel responsabil este întrebat ce fac cei care au trenul de la București ni se răspunde flegmatic: “aaa, păi ăla a plecat!” Bun. Și ce facem? Nimeni, nimic.” Clujeanul descrie o situație de neimaginat, unde 80 de oameni, printre care copii și persoane în vârstă, au fost abandonați într-un câmp, fără asistență și fără explicații. „Au fost oameni care-au dormit pe bănci și oameni cărora li s-a făcut rău.”

Ceea ce a urmat a fost un adevărat calvar. După ce au stat 4 ore în câmp, trenul a fost remorcat până la București, unde călătorii au fost nevoiți să aștepte încă 5 ore pentru un alt tren. „12 ore pe scaun, după altele 5 de stat prin gara din București. 80 de oameni care nu meritau să fie tratați așa. 80 de oameni care meritau explicații și meritau ca cineva, dintre cei cu funcții oficiale, să vină în fața lor să-și ceară niște scuze.”

Dar scuze nu au primit. „Dimpotrivă, doamna “șăfă” ne-a zis că dacă vrem să ajungem acasă să mergem mai repede și să mutăm bagajele din cușete în celelalte vagoane că pleacă trenul. Nicio explicație! Nimic.”

De ce au fost vândute bilete pentru cușete, fără a exista o garanție că acestea vor fi disponibile, nimeni nu a putut spune. „Dacă i-am întrebat de ce au dat bilete fără să aibă o bază, au ridicat din umeri și au spus că așa a dispus “șăful”. Dacă am întrebat de ce nu-și respectâ cuvântul dat, iar au ridicat din umeri… Nu a putut rezolva nimeni, nimic! Niciun vinovat!”

„Încă scriu din tren asta! Cu biletele de la cușetă în mână. Și eu stând frumușel la scăunele. De ce? Că așa vrea Căile Ferate Rușine… Că pot. Că li se permite. Că acea condică de sugestii și reclamații ajunge tot la ei… Cine să tragă la răspundere pe cine? Ei nu-și vorbesc între ei și v-am spus, joacă fotbal cu responsabilitatea, dar cine pierde? Călătorul! Mi-e scârbă, mi-e rușine, mi-e jenă! În țara ta să fii batjocorit astfel… Totuși parcă e un vis urât. Încă sper să mă trezesc.”

Povestea clujeanului este o dovadă clară a lipsei de profesionalism și de responsabilitate din partea CFR, care lasă călătorii la voia întâmplării, fără a oferi explicații sau asistență. 80 de oameni abandonați într-un câmp, fără apă, fără informații și fără asistență medicală, aceasta este realitatea călătoriei cu trenul în România. Cine va fi tras la răspundere? Această întrebare rămâne în aer, la fel ca și speranța că lucrurile se vor schimba în bine.