“`html
Compasiunea Selectivă: Măgarii Salvați în Franța, Oameni Ignorați în Gaza
Într-un articol recent, Nagham Zbeedat leagă idei controversate despre animalele salvate cu tristețea profundă a oamenilor ce rămân orfani de vreo milă, sub ploaia bombelor, iar copiii din Gaza ce strigă după ajutor, dar, surpriză, toată atenția se duce la măgarii duși în Franța. Mesajul e clar: când măgarii primesc ajutor internațional, oamenii sunt lăsați să sufere, de parcă animalele au mult mai multe drepturi decât oamenii chiar și în cele mai triste circumstanțe.
Deci, soldații israelieni au salvat măgari care, de fapt, nu sunt doar niște animale de povară dar și simboluri ale unei supraviețuiri în condiții catastrofale, astfel, zice Zbeedat, „salvarea” asta nu e nicio compasiune, ci din contra, reprezintă un fel de uitare brutală a suferinței umane și asta zguduie profund toate concepțiile de moralitate.
Exemplul lui Mohammed Ashour, care a scos pe rețelele de socializare imaginea câinelui său ce a ajuns în Irlanda, evident, atrage atenția dar, omul dăinuie într-un cort… „cine sunt eu, mă întreb, nimeni nu se uită la mine, ci doar la câinile?” scrie el trist. Și pentru că reale foarte multe imagini cu suferința umană par să nu mai impresioneze, jurnalista Maha Hussaini a simțit nevoia de a transforma suferința pisicii sale în imaginea cu impact, dar e și aici o ironie dură.
Mai mult, fetița din Gaza, Layan, care își împarte pâinea cu o pisică, spune că întreaga lume știe de foamete și totuși tăcerea e de o exemplaritate. „Dacă nu vă interesează sufereți oamenii, măcar pe animale să le dați mâncare,” argumentează copilul, și ei, sărmana fetiță, conștientă că realitatea e dincolo de ok, mulțumirea unei globalizări care nu se arată compasiune față de semeni ci mai degrabă de câini și pisici.
Realitatea e simplă dar dureroasă iar Nagham Zbeedat spune că nu contesta deloc protecția animalelor dar se ridică împotriva acelei ipocrizii, care oferă speranță animalelor și uită complet de umanitate. Asta nu e compasiune reală, ci e o mascare a unei cruzimi de nedescris, iar palestinienii, ca niște umani ce sunt, cer recunoașterea umanității lor și nu milă. Dar, până când această recunoaștere nu se va întâmpla, compasiunea selectivă va rămâne acolo, o formă de abandon moral ce dă fiori în întreaga lume.
Foto: Profimedia
“`
