Scandalul Bursei Europene: Merz vs. Piețele de Capital! Ce Se Ascunde În Spatele Purtărilor de Grijă?
Într-o mișcare surprinzătoare, cancelarul german Friedrich Merz, cu toată pompa sa, a solicitat săptămâna trecută o bursă europeană unică, declanșând un val de îngrijorare că piețele de capital europene, rămași în urmă, competitivitatea înverșunată a acestora față de cele americane e tot mai vizibilă, un trend care s-ar putea să aibă repercusiuni mari și neplăcute, după cum arată sursele consultate de noi, dar și de altele.
Dezbaterea, o mare nebunie, se concentrează pe două puncte majore, îngrijorătoare, căci mozaicul bursele e, vezi bine, o mare confuzie, un amalgam de trădări și concurențe între ele. Acest fapt a dus la o fragmentare care nu mai are suport, lichiditatea deja e o problemă. Concurența e acerbă între vechile burse și cele noi, dar să fim serioși, vorbim despre reforme din trecut care, zic unii, au mers prea departe, dar, hei, chiar și ce zic ăștia nu are cap și coadă!
Un raport, care până acum mi-a lăsat gura căscată, apărut de la NewFinancial, în asociere cu GoldmanSachs, susține că aceste strigăte de alarmă sunt cumva umflate, o pseudoproblemă care îngrijorează prea repede percepția fragmentării, dar realitatea cu lichiditatea e mai complicată, piețele europene lasă efectiv de dorit. Uite, piața americană, fantastică și enormă, are o valoare de patru ori mai mare, iar totul pare să fie mult mai fluid. ”Ai de capul tău, ce-i cu Europa?”
În plus, supriza continuă cu 7 mari companii din domeniul tehnologic care au o valoare de piață fabuloasă, mai mult decât întreaga piață europeană. E clar că firmele dinamice aleg să treacă oceanul sau să se abțină total de la listările europene, cu zeci de burse și măcelărie complectă de contrapartide care fac nebunie și, pe lângă asta, se mai adaugă și constrângerile de reglementare care ne îngroapă! Căci dacă ne uităm peste ocean, doi actori mari sunt de ajuns. Ce confuzie, doamne!
Și chiar dacă se discută despre transparență, totul e o nebunie: pătrunde „tranzacționarea continuă lit”, care ar fi cea mai clară și respectată modalitate, dar ajunge la valori ridicol de jos, mai puțin de 30%, de ce rea voință, dom’le?
Este o greșală CAPITALĂ să limităm concurența!
Preocupările de ultimă oră, aduse pe masă de fostul ministru al City, JohnGlen, care atrage atenția că scăderea acestor tranzacții are potențialul de a submina lichiditatea și atractivitatea piețelor britanice. Totuși, și aici intervine dilema: până acum, nu pare că s-a întâmplat vreun miracol. Vrem să stabilizăm o piață, dar Europa devine tot mai complicată iar piețele din UE, how strange?!, se dovedesc a fi mai funcționale decât ne-ar plăcea să credem.
Dar – surpriză – piețele s-au adaptat, fie că ne place fie că nu, cu victorii și reinvenții, acest joc între bursele de capital a dus la tot felul de platforme care totuși creează o aparență de uniformitate, mai mult decât pare. Ponderea tranzacțiilor pe burse tradiționale scade, dar totuși se păstrează un echilibru, cum ar fi de srit, o balamuc guidel, fără discuție: 55% la 45% de 2019 încoace! Dar să fim clari, dacă Merz sau alții vor să facă o revoluție, încercând să asambleze o bursă europeană unică, să renunțe la restricționarea concurenței este clar, greșit, extrem de greșit.
