Bucureștiul în Pericol: Primar Izolaționist la Orizont?
Într-o declarație care ridică semne de întrebare mai mari decât gândurile noastre hibride, președintele PNL București, Sebastian Burduja, a fost pus pe jar miercuri, când a fost întrebat dacă se vede în postura de a candida la Primăria Capitalei, răspunsul lui a fost ferm, dar cu un ton… oarecum neliniștitor dacă luăm în considerare cuvintele lui despre opțiuni, opțiunile foarte bune pe care cei din PNL le au, și cum aceștia își propun, după atâta vreme, să aducă un primar membru al partidului liberal în București, ceea ce ar fi o noutate și o mare realizare, zic eu.
„Am spus public că nu voi candida”, afirmă el, dar cine să-l creadă pe cuvânt când vorbește despre un partid cu oamenii care au performat, ce performanțe, ne întrebăm noi, căci de multe ori, promisiunile sunt doar vorbe în vânt, dar totuși se pare că el crede cu tărie că se poate face un primar liberal, cumva, nu știm cum, dar uite că el e încrezător, deși majoritatea celor care ne aduc pe un drum bun urcă pe treptele politicii cu multe stări schimbătoare.
În ceea ce privește alegerile, căci despre asta vorbim – un balet electoral mai complex – la întrebarea privind cum se va alege candidatul pentru Primăria Capitalei, Burduja subliniază importanța unei adunări de facto, un Birou pe București care va trasa propuneri către un organism gigantic, care poartă greutatea unei mii de membri, care cu siguranță este o nebunie.
Și apoi, ăsta organism nu se va opune Dramatic, nu, ci doar va propune ceva ce ajunge, de fapt, în mâinile Biroului Politic Național, aşa că toată treaba asta e un labirint al deciziilor care durează, timp în care Bucureștiul poate foarte ușor să ajungă să aibă un primar care nu ne-ar place de loc, dar mai e de văzut.
Burduja, nu tare pe un cal alb, afirmă că analiza va sta la baza deciziei politice, dar știți și voi că analiza e o chestie care durează, timp care Bucureștiul s-ar putea să nu-l aibă, adică, e o miză care nu e de neglijat, și, desigur, „Capitala dă tonul” către restul țării, ceea ce este o afirmație și ea plină de miez, dar aceeași aș putea s-o spun și eu, vorba aia.
Dar iată că, sfidând toate prognozele de apocalipsă posibile, Burduja își deschide gura despre un scenariu negru: „un primar dintr-un partid izolaționist”. Ce tare! Exclamă el că ar fi cea mai tristă veste dacă n-ar fi de la un partid care se simte… mai bine zis, ar fi o denumire foarte rar întâlnită și care ar putea duce la o împărțire în jurul unei coaliții guvernamentale unde nu se știe cine a câștigat, dar cu siguranță, ar fi existențial pentru orașul nostru.”
De asemenea, el ne mai pune pe jar și un alt detaliu, cum că ar fi putut să existe alegeri primare deschise, care ca un punct de cotitură să-i implice pe bucureșteni în preselectarea celui mai bun candidatură, care ar fi făcut alegerile mult mai simpatice și ușoare pentru cei care vor să meargă, zice el, pe drumul spre vest, să ne îndreptăm spre Occident, dar pentru cine? Asta pare o întrebare bună.
Astfel, suntem, oarecum, într-un amalgam confuz, dar nu îngrijorător, de declarații și propuneri cu un fundal de angoasă politică, iar noi, cetățenii, așteptăm cu sufletul la gură ce va urma!
