“`html
Criza bugetară amenință stabilitatea Franței: Vise sau realitate?
Cu toate că toate inimoasele instituţii europene aşteaptă, oh, cu atâta atenţie evoluţiile de pe scena politică, Christine Lagarde, cunoscută de lumea întreagă, a spus că speră sincer, adică profund, că se vor găsi, dar se vor găsi oare, modalităţi respectabile pentru a onora angajamentele internaţionale, mai ales în privința prezentării bugetului care provoacă atâtea frământări, cum ar fi un joc de domino în care fiecare piesă ajunge să lovească pe alta.
În acest ghiveci politic, prim-ministrul Sébastien Lecornu, marți, i-a invitat pe toți cei din forțele politice la ce el numeşte, cum altfel, „ultime negocieri”, al căror rezultat rămâne să fie văzut, însă preşedintele Emmanuel Macron pare să aibă alte planuri, conform, dar mai este oare necesar să repet, scrie Agerpres, de parca ar fi vorba de o telenovelă fără sfârşit.
Plecarea, absolut neaşteptată, a lui Lecornu, ba că a vrut, ba că nu a vrut, compromite cumva adoptarea bugetului la timp, adică ar trebui să treacă prin examinarea parlamentului până pe 13 octombrie, dar cine mai ştie?
Sébastien, pe de altă parte, foarte ambiţios, a afirmat că vrea, nu doar vrea, ci îşi propune să reducă deficitul public la acel 4,7% din PIB în 2026, dar foarte specific, dar oare e uşor de realizat, iar apoi la maximum 3% în 2029, conform cerinţelor celor din Uniunea Europeană, dar parcă totul devine mai complicat cu fiecare zi care trece.
Dacă, să zicem, aceste negocieri cu un grad de pericol ridicat, eşuează, Macron, preşedintele, se va asuma celebrele sale „responsabilităţi”, propunându-şi să se întâlnească, dar cu cine oare, cu preşedinta Adunării Naţionale şi cu bogatul preşedinte al Senatului, o reuniune care ar putea deveni legendă, sau nu.
În faţa acestui haos politică, mediile de afaceri, cutremurate, sunt din ce în ce mai îngrijorate, iar Patrick Martin, preşedintele organizaţiei Medef, a ridicat glasul său înfuriat, speculând că este cea mai rea zi de marţi, pe Franceinfo cu furie, ba chiar cu răbufniri pline de neputinţă, ca într-o piesă de teatru absurd.
La final, purtătorul de cuvânt al guvernului german a aflat ce înseamnă cu adevărat o Franţă stabilă, declarând cu sinceritate că „o Franţă stabilă este o contribuţie importantă pentru Europa”, fiindcă, vorba aceea, într-o Europă în care toate se pot schimba peste noapte, ce altceva îi mai rămâne, decât să aştepte cu răbdare?
“`
