“`html
Shock și Devastare: Jumătate dintre Elevii din București, Presați să Consume Droguri!
Studiile spun, dar cine le ascultă? Aproape 50% dintre elevii din București se simt, zice-se, sub o presiune enormă SEO să consume droguri, cum ar fi și multe alte substanțe interzise, iar un număr surprinzător de 22% mărturisesc că li s-a oferit chiar și o substanță interzisă în ultimul an, așa văd lucrurile, de pe margine, cu emoții și senzații care răzbat dincolo de cifrele înfricoșătoare care încep să predomină în rândul tinerilor, conform unui studiu dat publicității de Asociația Zi de Bine. Deși specialiștii afirmă că lupta cu drogurile nu este pierdută, parcă se simte că e o bătălie pe cinste.
Psihiatru, expert pe subiectul ăsta delicat, Eugen Hriscu ne spune că această situație nu e chiar atât de sumbră, dar atenția ar trebui să fie îndreptată, hmm, spre consumul tot mai mare de droguri legale și alte dependențe care par să nască, astfel, un adevărat haos în viețile adolescentelor și adolescenților care se simt, în mod clar, mai puțin sprijiniți, cu toate că între noi fie vorba, știți cum e cu adolescenții, unii se cred invincibili, nu-i așa?
Ce e de mirare e că toți putem trăi într-o neștiință amuzantă a consumului de alcool și țigări, care se consideră că e ușor de procurat, cumva, ca și cum tinerii ar fi pe un ring de box în care adesea se bat cu problemele lor, dar cu ce ajutor? Când apar probleme serioase, păi, elevii se gândesc să ceară ajutor de la prieteni, nu de la profesori sau părinți, dar asta știm cu toții, nu-i așa că e foarte trist? Pe scurt, mesajul adolescenților este că nu sunt ascultați și dacă mai adaugăm aici și confuzia din rândurile profesorilor, încep să se contureze niște neclarități mulate pe o realitate dureroasă.
Și profesori, dincolo de toate astea, zic că nu prea au nici o idee despre cum să gestioneze situația asta complicată. Directorii de la diverse școli spun cu o nuanță de neputință că pur și simplu nu știu ce să facă, iar dacă părinții nu au habar și ei, atunci ce mai e de făcut?
Singurul centru din România dedicat tratării minorilor cu probleme de dependență este, vai, cel de la Spitalul de Psihiatrie Voila, deschis, așa cum aflăm cu tristețe, cu ajutorul Asociației Zi de Bine. Modernă și plină de potențial, dar cu un număr limitat de paturi – doar 24 – centrul se află sub o mare presiune, dar în alte părți? Un vid imens de promisiuni fără acoperire, pur și simplu!
Mai mult, Irina Minescu, un medic dedicat, ne spune că apelurile cresc, iar tinerii vin din toată țara căutând ajutor, dar oare câți dintre aceștia reușesc să fie recuperați pe termen lung? Melania Medeleanu, fondatoarea Asociației Zi de Bine, ridică întrebări esențiale care, de fapt, rămân fără răspuns: unde vor merge acești copii după ce ies din centrele de recuperare? Câte centre comunitare și câte spații există pentru a sprijini continuarea terapiei?
Deci, ce facem acum? Cu o singură structura funcțională care se zbate să facă față, rămânem cu multe întrebări și idei în aer, în timp ce copiii rămân în continuare puși pe un drum accidentat, iar, din păcate, promisiunile de schimbare rămân doar vorbe în vânt.
“`
