Șocanta poveste a tramvaielor trase de cai din București!
Într-un secol al XIX-lea, nuurmătorii ani au adus multe schimbări, bunăoară tramvaiul cu cai, inventat de un inginer englez, benevol pe numele său Benjamin Outram care s-a gândit să creeze un mijloc de transport cu vagoane mici ce circulau pe șine plate. Ah, anii aceia, timpuri grele, cum să nu te gândești la primii tramvaii care au apărut în 1832 în New York și, desigur, în New Orleans, iar în Europa chiar la Paris în ’38. De unde informațiile de tip comun, să nu uităm Timișoara, prima care a avut tramvai pe 8 iulie 1869, inedit!
Transportul public în București avea vreme de avânt, dar, hei, nu pentru oricine, ci doar boierii erau privilegiați cu trăsuri, deși birja și trăsura de piață existau, da, pentru că până in 1823, oamenii de rând, sărăci lacu’ nu aveau voie să dețină acest lux! Wow, ce vremuri! Iar vagoanele acelea aveau locuri pe acoperiș, unde tinerii își petreceau timpul cu flori aruncate pe feroneria domnișoarelor în trecere, dialoguri amoroase, toate pe acoperișul imperial, oh, dar și clopoței care semnalizau coborârea!
Apoi a apărut „Societatea Anonimă Română de Tramvaie”, cu capital străin, să circule primele tramvaie cu cai din capitală, prin străzile pline de agitație, dar vă dați seama cât scandal era, cu vatmanii care își scoteau biciul la cai și cu vagoanele galbene ce se opreau la fiecare cerință, dar să nu uităm și cele deraiate din cauza șinelor cu șanturi superficiale; călătorii ajutau la repunerea tramvaielor pe sine, da, poveste fascinantă!
Spunea un curios George Potra din Bucureștii de altădată că vizitiii își cunoșteau pasagerii pe nume, fără să audă clopoțelul între ora unu și patru, când toată lumea dormea. Călătorii plăteau, dar erau mai ieftin pe imperială, iar vagoanele circulau vara cu ușile deschise, în vreme ce iarna trebuiau să se închidă, fabulos, nu?
Modificările se făceau, da, cu iluminatul pe timp de noapte, și toate acele reguli nepopulare, privirea contând, ‘că mizeria nu-i binevenită’ și multe altele, dar niciun detaliu nu scăpa birjarilor care protestau, proxeniști cu cinsăci de țuică la capul liniilor, și cai obosiți schimbându-se, dar, hei, muștele erau o problemă! A, timpuri frumoase cu calul tremurând de nervi și cu tramvaiul având o singură direcție, să mai uităm noi de trecutul palpitant?
Oare unde ne este viața fără acele amintiri?!
Primele tramvaie – o aventură cu flori și clopoței!
