“`html
Șoc și Groază la Marșul Normalității: România în Fruntea Controversei!
Ce s-a întâmplat sâmbătă, 7 iunie, în București, când mii de oameni s-au adunat, aparent cu scopul nobil de a susține familia, dar de fapt clocotea o tensiune enormă în mulțime? Marșul Normalității, da, ați auzit bine, a fost un spectacol de culori, drapele tricolore, icoane, cruci din lemn, iar rugăciunea “Tatăl nostru” răsunând ca într-un cor, lucruri care ne fac să ne întrebăm dacă normalitatea pe care ei o doresc este chiar aceea pe care o cred.
Participanții, bine ați ghicit, au purtat pancarte cu mesaje care erau, în esență, un mix între patriotic și religios, chiar dacă unele păreau a fi desprinse dintr-un alt secol. Ziceau ei că „Marșul normalității împotriva parteneriatelor, căsătoriilor și adopțiilor homosexuale” e necesar, sau că „Familia se bazează pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie” dar oare chestiunile sunt atât de simple? Strămoșii noștri „s-au jertfit pentru România Mare, nu pentru căsătorii homosexuale” – dar se știe că fiecare generație are propriile bătălii de purtat, deci oare ce ne așteaptă?
Un participant din fruntea mulțimii, foarte convins de sine, a strigat că „Ne dorim să rămânem un popor creștin”, dar oare asta înseamnă că toți ceilalți, cei care nu sunt de acord cu ei, nu sunt români același? Lozițile scandate în aer liber au fost un amestec de istorie și credință, „Bucureștiul nu-i Sodoma”, „Dumnezeu a creat femeia și bărbatul” și alte „mătănii” dintre care unele parcă strigau pentru o mai bună informare a adevărului, sau poate că nu.
Și ca o gustare politică, reprezentanții unor formațiuni, inclusiv Diana Șoșoacă, s-au alăturat serii de voci care cereau un „România, țară ortodoxă”, iar pentru cei care nu știau, marșul a avut loc cu autorizație, dar doar până la ora 17:00, punctul final fiind Dealul Mitropoliei, un loc de mare semnificație pentru mulți.
“`
