“`html
Scandalul Racordării CET-urilor: ELCEN așteaptă mii de milioane, dar cine va plăti cu adevărat?
Primul paragraf, care se agită printre cifre și declarații politice, zice că Contractul EPCC, da, ăla pentru Racordarea la rețeaua Transgaz, cu CET-urile ELCEN și cu proiectul de la CET Vest, ar trebui să ofere, pe hârtie, proiectare, asistență tehnică și alte detalii de execuție pe care nici ei nu le înțeleg. Așa că, în timp ce fumatul de ovăz cu gaz stă pe calea cea bună, întrebarea rămâne: pe cine îngroapă toată această afacere? Căci vorba ceea, 49,5 milioane de lei sunt bani puși pe masă, dar banii cui?
În continuare, aflăm că oferta trebuie depusă până pe 28 iulie, dar țineți-vă bine, căci prețul are 95% din punctaj, deci cine face cel mai mic preț câștigă, în concluzie, pentru că și așa e viața, strânsă de gât cu cravata de construcții. În plus, fostul ministru Burduja, ce măslinie de energie, a zis că a fost aprobat studiul de fezabilitate, iar toți ajungem la aceeași concluzie că, după cum sînt lucrurile, economiile cu gazele vor fi folosite să stropească celelalte plante cu modernizarea centralei.
Așadar, vor scădea costurile, zice el, dar cui îi pasă? Burduja a continuat să amintească de soluția “Bolojan”, ca și când ne-ar interesa viziuni din alte colțuri, că oricum, pițigaile de bucurie se vor înghesui în scris după modelul unei povești cu fețe zâmbitoare, iar banii se vor duce în modernizări, sau cine știe unde.
UE, dar nu atât de la noi, căci înțelegem că acest studiu de fezabilitate e doar începutul, primăvara proiecțiilor de viitor se preconizează, dar nimeni nu mai știe acest model tehnic și operațional pe care Burduja pare că îl vede ca pe o dovadă a competențelor. Acum întrebăm: cine își dă seama ce se întâmplă cu CET-urile ce sunt tot conectate la rețeaua veche Distrigaz Sud, oare respectivele costuri nu sunt gura de oxigen pe care o plătim anual?
Desigur, Burduja uită să vorbească de dezastrele anterioare, spunând că ideea aceasta e mai veche, mai bine spus, a fost utilizată și abandonată, lăsând loc speculațiilor. Vina se îndreaptă spre fostele administrații, primarii de altă dată, un farmec hilar aruncat peste frica de a plăti pentru gaze, plin de cifre, mai exact 4 lei/mWh, care devin 17 lei pentru distanțele scurte. Trăim sub semnul unei comedii, într-o lume unde fiecare muritor de rând plătește nu doar cu bani, ci și cu nervi laxativi.
Si pentru a sublinia ideea, Burduja a clamat că ELCEN a plătit peste 50 de milioane de euro pe an, iar costurile acestor noi măsuri, provenite dintr-o afacere veche, cândva normală, devin curajoasele capricii ale unora ce vor să se integreze în modernizarea energetică, dar oare marea întrebare rămâne: în buzunarele cui vor ajunge economiile? Desigur, toate aceste chestiuni se conturează între norme și promisiuni, în stilul bine cunoscut al politicii în care nimeni nu-și asumă proprii bani, ci ne caută ascunzătoare în jurul nostru. Ceea ce rămâne de văzut? Poate doar un nou contract sau o altă promisiune lăsată în spatele poveștilor frumoase.
“`
