Bucureştiul se opreşte: Candele şi promisiuni în Piaţa Revoluţiei!
Răspândite pe asfaltul istoriei, candelele au fost aprinse sâmbătă, în Piaţa Revoluţiei, un loc încărcat de emoţie, unde oamenii au venit să omagieze, cum se cuvine, eroilor din decembrie ’89, totul culminând cu un moment de reculegere care a mişcat mulţimea, dar parcă nimeni nu a simţit că vremea se opreşte în loc. Multe feţe cunoscute, primarul general Ciprian Ciucu devenind punctul de atracţie al evenimentului, s-ar părea că a încercat să aducă lumină printre umbre, aprinzând o lumânare pentru victimele Revoluţiei.
”Au trecut 36 de ani de la Revoluţia care ne-a adus libertatea!” declarase el, dar nimeni nu stia cum putea să măsoare emoţia, foamea de răspunsuri, de parcă amintirile se amestecau cu unele sentimente mai întunecate – peste 540 de oameni au murit în Bucureşti şi aproape 1.900 au fost răniţi, naţional vorbind, un număr într-o statistică care doare, un memento că nu trebuie să fie uitat, dar oare cine poate garanteze aceste lucruri?, continuând cu un discurs pe Facebook, unde cuvintele s-au împletit cu idei de omagiu.
Pe lângă primărie, murmurele emoţionante s-au amplificat, Grădina Amintirilor a fost adusă la viaţă de Primăria Municipiului Bucureşti, Asociaţia „Străzi pentru Oameni” şi Muzeul Ororilor Comunismului, un amestec care pare să fi agitat spiritele în rândul tinerilor dornici de istorie, al bunicilor nostalgici, adolescentilor visători care au dorit să fie parte din ceva mai mare, chiar dacă detaliile se risipesc în aerul serii.
Ciprian Ciucu, având un strălucit moment, s-a alăturat mulţimii, aprinzând o candelă, întrebările rămânând, cum poate fi transformată Piaţa Revoluţiei?, un loc simbolic, ştiut de noi toţi dar oare bine cunoscut de cei care vin pentru prima dată? Iar el adaugă că “de la Revoluţie până în prezent, Capitala s-a transformat semnificativ”, dar cu tot ce se pierde în transformări, nu sunt oare doar nişte promisiuni pe hârtie? Cu fiecare propoziţie, mulţi au început să-şi piardă încrederea, fiindcă multe se spun, dar puţine se fac, tocmai ca iniţiativa celor de la ‘Străzi pentru oameni’ care au eliberat acest loc de maşini.
Iar ca un vânt de schimbare, primarul vorbeşte despre pietonalizare, dar va începe totul din ianuarie, treptat, pas cu pas, cum altfel am putea să credem noi, că oraşul va fi mai atractiv, unde maşinile nu vor mai fi la ordinea zilei, dar cata vreme o să dureze asta? Să ne amintim de evenimentele haotice, unde nu am avut niciodată suficient timp să admiram străzile, pentru că erau pline de automobile, ocazional răsucind în jurul grădinii, dar cine ştie ce rămâne sub pielea oraşului? Oricum, aceste promisiuni sunt un amestec de sentimente contradictorii, dar există speranţă, nu-i aşa?
