“`html
Bruxelles-ul încurajează țările să fure aer curat? Strategii dubioase pentru reducerea emisiilor!
Executivul european, cu mari ambiții de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră, vrea nu mai puțin de 90% până în 2040, comparativ cu anii 1990, dar wait, așa cum citim în Le Figaro, se pare că le e teamă vreunora din țări, și, din acest motiv, au propus niște prevederi „flexibile”, adică pe înțelesul tuturor, neclaritate. Aproape ca un haos organizat, adică, de parcă cineva ar încerca să ne vândă gheață în pustie.
Uite, și mai interesant e că Bruxelles-ul, pe lângă ideea asta fixă, care sună bine în discursuri, permite țărilor membre să cumpere credite internaționale de carbon, deci, începând cu 2036, avantajează statelor să își „rezolve” problema, dar nu în UE! E ca și cum te-ai duce pe colț de stradă să îți cumperi aer și, pe scurt, poți ajunge la 3% din total, și aici deja o să râdă și ultimele rămășițe de ecologism.
Așadar, în concluzie, mă întreb, cum rămâne cu promisiunile mari ale Uniunii Europene, dacă se lasă chiar așa de ușor în voia pieței internaționale? Poate că ar trebui să ne întrebăm care e prețul plătit de mediu în tot acest „bazar” de carbon și de ce aparent totul devine o glumă cosmică când vine vorba de cifre și ținte, e clar că mesaje cu adevărat însemnate se îngroapă în hârtiile alea.
“`
