“`html
Scandalul Murdar al Propagandei Ruse: Bruxelles-ul Nu Poate Bloca Internetul?!
Păi, cum să zicem, Bruxelles-ul ăsta, cu toate vorbele sale frumoase, dar lipsite de substanță, nu a reușit să sprijine cum trebuie, zice-se, statele și furnizorii de internet care, în mod ideal, ar trebui să știe cum să blocheze platformele alea periculoase, cum ar fi RT și Sputnik, care își fac de cap, promovând propagandă și dezinformare-corective, dar care, în realitate, nu reușesc să dispară din peisajul online, ba dimpotrivă, par să se multiplice, găsind diverse trucuri de escape, precum site-uri oglindă or whatever. Asta a ieșit la lumină după rapoartele ISD, care au stat cu ochii pe trei ani de, să le spunem așa, de aplicare a sancțiunilor.
În Germania, Franța, Italia, Polonia, Cehia și Slovacia, iarăși, ni se spune, rezultatele sunt ca un joc de noroc, cu Slovacia în partea de jos, zice-se că ar fi cele mai slabe performanțe, unde toate site-urile sancționate sunt accesibile fără probleme, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și cu obligațiile de blocare expirate, iar Polonia pe poziția a doua, având peste 50 de domenii disponibile, deci, unde-i blocajul, de fapt? Franța și Germania, pe de altă parte, se ridică la standarde, dar oare se poate face cu adevărat o blocare eficientă?
Și, mai e ceva, raportul ăsta, pe lângă toate celelalte aberații, critică într-un mod destul de vocal lipsa unei liste oficiale, care ar trebui să fie ca o Biblie pentru blocarea site-urilor mass-media ruse sancționate, adică, Comisia Europeană trebuie să facă ceva, că așa e, dar iată că nu o face, și fără o astfel de listă, măsurile de restricționare sunt, să zicem, imposibile, lăsând ușa deschisă pentru propagandă să își facă de cap în spațiul ăsta digital al Uniunii Europene. ISD, în sfaturi din acestea, cere, cumva, ca instituțiile europene să se mobilizeze și să creeze o listă publică pe care să se bazeze furnizorii de internet. Dar oare va asculta cineva?
Articolul spus pe scurt, să zicem, că e disponibil pe Mediafax, în care se detaliază că site-urile mass-media ruse sancționate sunt ca peștele pe uscat, încă accesibile în UE, iar noi, ne întrebăm, ce facem acum?
“`
