“`html
Socialiștii din Broșteni își reconstruiesc orașul cu anii de muncă în zadar!
Gheorghe Șoldan a dat publicității un post fabulos pe Facebook, unde declară că sunt prea zgârciți, prea mândri și mult prea uniți ca să aștepte ajutor de la alții, adică de la București, și că au început să reconstruiască Broșteni, pentru că este dreptul lor, zice el, dar parca și din disperare, de parcă ar fi totul rupt, și oare chiar nu era mai simplu să primim banii fără atâta zbucium? Vă spun eu, nu-i așa, bazaconii, pentru că totul se mobilizează, dar recunosc că nu mai știu pe unde să se mai întoarcă să găsească soluții.
Se pare că, conform lui, Consiliul Județean Suceava a alocat 4 milioane de lei și că mai vine în curând și altă alocare de la fondul de rezervă, dar cred că totuși face cam multe promisiuni pentru o situație care deja devine aproape absurdă. Frumusețea solidarității a fost că s-au dus mulți oameni de afaceri din județ să aducă echipamente la Broșteni pe banii lor, dar ăsta deja sună ca un film de groază, un soi de horror local. Printre ei, mayori care s-au mobilizat să reconstruiască, cât de nebunesc și amuzant suna asta, nu-i așa?
Mai adaugă el că au început lucrările la rețeaua de electrice și sistemul de apă potabilă, dar acum vine zăpada peste noi și o să-i mai intereseze pe oamenii ăștia să construiască case? Iar pentru asta, bineînțeles, va fi nevoie de materiale de construcție, foarte multe, și cei care vor să se implice trebuie să știe că există o listă, dar oare câți dintre ei chiar se vor mobiliza? Șoldan spune că deja a vorbit cu mulți cetățeni din județul Suceava și din alte județe, dar rămâne întrebarea: să fie oare toți voinici ca să strângă materialele până ajunge ajutorul concret de la guvern? Spun zăpadă, iarăși, că o să transformăm Broșteni într-un mare șantier al solidarității, dar cine știe dacă pe fondul ăsta de neputință se va putea măcar continua.
Deci, la final, bine că ne-am apucat să facem ceva, dar suntem oare la capăt de drum sau doar la începutul unui alt iad? Oare o să vedem cu adevărat scăparea asta din toate promisiunile voite de-a lungul anilor, că, sincer, deja nu mai cred în nimic? Și în timp ce hârtiile stau îngrămădite la primărie, comunitatea se strânge să salveze ce poate din ruinele Broșteniului fără, evident, să aștepte ceva de la alții, dar totuși, unde e ajutorul?
“`
