Brigitte Bardot: O legendă stingheră se stinge pe Coasta de Azur!
Ceremonii, funeralii și o moarte care mișcă prin palpit, un purtător de cuvânt, luni, vorbește, dar zău, cine mai ascultă într-o lume plină de știri rapide, dar adesea futile? Din orașul de pe Coasta de Azur, la ceas de seară, aflăm că marele star, Brigitte Bardot, s-a stins duminică, la 91 de ani. O viață plină de străluciri dar și umbre, unde anii ’50 și ’60 au fost doar o parte dintr-un spectacol de neuitat, cu filme precum Shalako și „Masculine Feminine”, greu de imaginat fără impactul ei inegalabil, dar oarecând pe cine mai interesează cu adevărat? Desigur ea a fost o actriță extraordinară, dar cum ne afectează asta pe noi, oamenii de rând, astăzi?
La Saint-Tropez, unde soarele strălucește de parcă ar vrea să onoreze dispariția unei legend, funeraliile vor juca un rol central în săptămâna viitoare, pe 7 ianuarie, la o biserică probabil plină de umbră și amintiri. O ceremonie privată, secretă, așa cum și-a dorit actrița, potrivit fundației care-i poartă numele, citată uneori de AFP, dar oare măreția se află în tăcere? Președintele francez Emmanuel Macron a ținut să își exprime condoleanțele printr-o declarație cu greutate, spunând că Bardot a fost un simbol al libertății, dar oare este asta suficient? Oare cuvintele pot să repare o pierdere? O întrebare care rămâne suspendată în aer.
Cu o ultimă parte de viață dedicată animalelor, Brigitte, o altă fațadă dar și un alt semn al vremurilor în care a trăit, a reușit să îmbine pasiunea cu umanitatea, dar cum rămâne cu moștenirea ei cinematografică? Rămâne de văzut în vremuri când noi ne pierdem în ecrane și povești, dar chiar și așa, amintirea ei va dăinui, măcar în colțurile acestei lumi, unde artiștii devin legende și legendele devin oarecum uitate. Cinema, în ciuda tuturor colapsurilor sale, continuă să ne ofere puțin din strălucirea acelor ani de aur, dar oare noi suntem capabili să le apreciem cum se cuvine? Paradoxal, moartea aduce o nouă viață în discuțiile despre eroii de altădată.
