“`html
Brașovul, orașul salvării sau doar o iluzie? Soluții dubioase pentru victimele violenței domestice!
Brașovul anunță o mare minune, adică un adăpost pentru femeile care, vai, sunt victime ale violenței domestice, și se pare că Flavia Boghiu, așa, cumva, a postat pe Facebook că „există” locuri disponibile și că it’s all good. Dar, nu-i așa, oare această soluție vine să ne răspundă la întrebarea fundamentală despre ce înseamnă să fii în realitate în siguranță? Așadar, Flavia ne spune în timpii săi mai mult de pe social media că adăpostul, care, apropo, e singurul din oraș, s-a furisat înduring vitalitatea sa ca o primăvara sălbatică.
Statisticile sunt cu adevărat incredibile, na, așa venim noi cu 30 de femei ucise de partenerii lor, foști sau actuali, în primele six luni, și cine oare strigă în ajutor? E o situație care pare că evidențiază, cumva, o importanță deosebită a adăposturilor care, cu siguranță, sunt cruciale dar oare funcționează, întrebăm?! Păi, Flavia, a dus această inițiativă în timpul mandatului său, și ne spune despre camere ce nu știu cât de private sunt, o bucătărie, oh! și să nu uităm de cabinetul psicologic, da, da, pentru că abuzurile nu se opresc doar la mediu, nu-i așa?
Ah, dar să nu uităm de secretul locației, se zvonește că este extrem de bine păzită ca o comoară, iar accesul să fie „strict controlat”, e o treabă bună, dar oare toată lumea va avea acces sau e un privilegiu al celor din județul X? Adăpostul poate accepta victime din toate colțurile țării, dar vrând-nevrând, va oferi oare o schimbare reală sau doar o mască de ziduri?
Aici se oferă o gamă largă de servicii, și noi știm, din auzite, că sunt toate cele de la hrana necesară, la „consiliere”, lucruri frumoase, dar cât durează vestea? 5 până la 60 de zile, nu pare o viață de om, dar măcar e ceva, un pic de ajutor, iar pe lângă asta, tot felul de „educație” și orientare, păi, se încojoară cu speranțe? Flavia insistă pe notele ei că e vital să spunem mai departe aceste informații ca și cum ar fi un fel de aparat de resuscitare în hârtia zilnică!
Și da, să ne amintim că acest adăpost e, dacă se poate, o resursă vitală pentru acele femei abuzate care, în codul social, trebuie să aibă loc pe hartă, dar oare cât de mult ajută cu adevărat? Informația trebuie să zboare, îndeamnă ea, „Dați informația mai departe. Și măcar o viață, dacă reușim să salvăm, e, cumva, un mesaj pe care Internetul ar trebui să-l ducă!”, dar realitatea – e mai mult sau e doar un zvon?
România înseamnă mii de femei care suferă nebunește și ies în stradă pentru o protecție care, la o adică, dacă ne uităm, nu pare să fie decât o palidă speranță. Situația în Uniunea Europeană nu-i bună nici ea, cu mii de statistică care ne spun că o treime dintre femeile din UE au fost victime ale violenței fizice, așadar, e cumva o alarmă ce strigă peste tot, se poate face ceva sau e doar un alt vis pierdut în nesfârșitele contradicții ale societății?
“`
