“`html
Șomaj și Provocări în România: O Situație Alarmantă!
Când vorbește Ilie Bolojan despre șomaj, parcă ai impresia că despre oameni, nu despre numere e vorba – banii, economiile, care să se transforme cumva în angajamente, săraci și slabi, nu-i așa? Care să fie acel suport pentru cei care au de furcă cu reintegrarea în muncă, poate cu cheltuielile de navetă, suplimentar, ca să zic așa, chiar și pentru 2 ani de zile, nimeni nu își dă seama ce se întămplă, dar ideile sunt acolo, grămezi de idee amestecate!
Ce zice Ilie? România, oh da, are un deficit teribil de forță de muncă – pare ca și cum nimeni nu vrea să muncească! În orașele mari, în zonele metropolitane, e haos, la 20-30 km ești complet pierdut, măi frate, nu ai pe cine să întrebi ce ar trebui să faci, gândindu-te că ajutoarele de șomaj sunt cam spre un singur an – adică, să fie o speranță sau doar o speranță derizorie pentru oameni ?
Și mai e un articol pe Mediafax care vorbește despre dorința lui Bolojan de a reduce acest ajutor de șomaj, care mesajul principal este să reduci timpul și să păstrezi puterea de muncă, dar asta dacă ești în criză de forță de muncă. Că lucrurile trebuie mișcate, nu să stai pe gânduri. Dar oare cine are de câștigat? E clar, că totul e într-o spirală de contradicții!
“`
