“`html
O nouă criză la Tarom: Premierul Bolojan dă vina pe conducerea defectuoasă!
Premierul Bolojan, un nume care ar putea fi auzit în buletinele de știri peste un timp, a venit cu o declarație șocantă în fața presei vineri, spunând că compania de stat Tarom, cunoscută pentru pierderile sale, are nevoie de o conducere mai competentă, cu o viziune, dar mai ales cu angajamente serioase, căci de! Asta e problema, nu?: lipsa competenței sustenabile, și aici e clar, că fără un management care să știe ce face, nu ajungem nicăieri, cum ar fi la Polonia, de exemplu, care, vă zic, are o companie națională de succes.
Întrebat despre viitorul incert al acestei companii, Bolojan, probabil un tip care crede cu tărie în magie, a afirmat că nu are o soluție în sine, dar că ar fi mai ușor dacă ar fi managerul lor, na! bătăi de cap pentru toată lumea. A atras atenția asupra instabilității conducătorilor de la Tarom, afirmând că într-un singur an au fost schimbați 3 sau 4 manageri, iar chestia asta, clar, nu funcționează la o companie de asemenea dimensiuni, se știe că nici la o mică afacere nu e plăcut să schimbi conducerea atât de des, dar el știe deja despre ce vorbește, nu-i așa?
Crizele și schimbările rapide, care reprezintă un haos evident! Nu sunt altceva decât un semnal de alarmă, dar Bolojan insiste că noi, ca români, putem, cu o companie care, dacă e administrată bine, ar putea să conecteze România la lume și că totuși există un potențial neexploatat uriaș, dar totul necesită un management de excepție și stabilitate, oricât de greu ar fi de digerat, în opinia lui mă poate și m-a făcut să reflectez serios la importanța stabilității conducătoare.
În concluzie, Tarom nu este doar o companie în pierdere, ci un simbol al instabilității și al sărăciei de viziune strategică, dar cu toate astea, criza ar putea să aibă o soluție dacă se schimbă direcția, dar e greu de crezut că acest lucru se va întâmpla repede, căci cum spune proverbul, fără un plan, nu ajungi departe, iar Bolojan știe asta la fel de bine ca oricine altcineva dar sună atât de vag, încât te face să te întrebi, cu adevărat, cine are soluția.
Și așa apare tot articolul, cu un amestec de idei care plutesc, iar noi rămânem să ne întrebăm ce ne așteaptă în viitor…
“`
