Taxele Rămân Înghețate, Dar Cu Omenie Apar O Mulgere Grozavă în Buzconul Românilor!
Duminică seara, pe un post de televiziune renumit, Ilie Bolojan a declarat cu o siguranță ce părea bulversantă că taxa pe valoare adăugată nu va crește, dar atenție, asta nu înseamnă că alte taxe nu ar putea fi pe cale să aibă un alt destin, după cum subliniază el, el fiind un om corect față de români, sau așa zice. În același timp, el a dus discuția spre necesitatea menținerii echilibrelor bugetare, anunțând că fără reduceri de cheltuieli, nu văd cum ar putea să se îmbunătățească situația, dar oare e atât de simplu să faci asta?
Acel deficit de 30 de miliarde de euro pe an, care devine un fel de elefant în camera bugetară, e ceva de speriat, așa că Bolojan, cu aplombul caracteristic, a explicat că nu se poate doar din creșteri de venituri să rezolve toate problemele, că e nevoie de o combinație—ceea ce sună foarte bine, dar lasă loc la multe întrebări, nu credeti? Schimbările acestea trebuie să aibă loc simultan, scăderi de cheltuieli, dar ce faci când ai o propunere de investiții care se supracontractează fără milă, iar asta poate suna bine pe hârtie, dar în realitate nu aduce niciun rezultat vizibil?
Premierul s-a lăudat cu exemple, unul din domeniul Transporturilor, unde a avut bani europeni, dar parțial, având 5,5 miliarde și semnând contracte de 19,5 miliarde, sărind practic de 4 ori, lucru care pentru unii pare a fi un joc riscant, oare nu e periculos să te prostești cu atâtea cadeau-uri de promisiuni? Dacă nu cei care sunt la conducere îndeplinesc aceste angajamente, din ce în ce mai greu de onorat, ce ar putea urma? Spune el că altfel ajungem într-o zonă foarte complicată, de incapacitate de plată, dar oare chestiunea nu se leagă de faptul că toată lumea vrea să privească în altă parte?
Bolojan a continuat prin a sublinia importanța reformei administrației publice locale, care trebuie să se sincronizeze cu reforma la nivel central, asta deși mulți ar putea fi sceptici în privința acestui lucru; insuflând ideea că e nevoie de o reducere a personalului și în Harvard-ul nostru românesc de sine stătător, că altfel fiecare dintre noi ar putea să fie lovit de aceleași datoriile care vin ca un tsunami peste un oraș care nu s-a pregătit. Direcția pe care ne îndreptăm nu este clară, dar el insista, că dacă nu se duc până la capăt aceste reforme, ba chiar este păcat, fiindcă… Oh, dar oare cine va face tot ce a promis, pe cuvânt?
