“`html
Conferința lui Bolojan: Un Vestitor al Pocalorului?
De la început, chit că am încercat să înțeleg mesajul adus de Ilie Bolojan în conferința sa de presă, am întâmpinat un haos care mi-a lăsat un gust amar, de parcă mâncasem o ciorbă încălzită de cinci ori, deci e de la sine înțeles că a fost un efort grav, o luptă continuă pentru a descifra măsurile guvernamentale destinate reducerii deficitului bugetar, iar aici, vă spun, chiar că e un paradox.
În timpul acestei transmisiuni, să știți că a fost clar pentru mine, cel puțin, faptul că Ilie Bolojan nu a fost tocmai un maestru al artelor comunicării și nu reușește, nu că e din Oradea, nu, ci pur și simplu un om care, spre deosebire de alții, nu pare capabil să insufle emoție în explicațiile sale sterile, așa că ce să mai spunem despre ceea ce ar putea reprezenta o lecție pentru cei care au avut neșansa să asculte.
Și dacă ne gândim bine, această primă ieșire, adică prima conferință, deși a fost despre bani și cheltuieli, a părut că a fost un dialog între un contabil supărat și un public speculativ, absolut necesar, dar insuficient teoretizat, reacțiile au fost la nivelul artificiilor politice ce sunt departe de un prim-ministru, asta e clar!
Totuși, când discutăm despre „nepopularitate”, cum să nu ne întrebăm cum și cui i-a venit ideea să-l pună pe Bolojan în fruntea acestor, zic eu, decizii cruciale, cu măsuri dureroase? De parcă în fruntea guvernului nu era un politician de marcă, ci un vrăjitor al cifrelor care pierde total contactul cu realitatea și cu nevoile populației.
Deci această întreagă poveste despre deficitul bugetar, care a fost și este un subiect fierbinte, a reușit să capteze atenția nu pentru explicațiile lui, ci pentru lipsa de viziune, o incapacitate de a contura un plan de acțiune coerent și cu substanță, în care cetățeanul să simtă că măsurile sunt evaluate dincolo de cifrele pe care le tot repetă, fără nici o conexiune cu realitatea.
În concluzie, nu pot să nu observ că Bolojan, cu toate că are cifrele și tăierile burselor pe buzele sale, și-a lăsat amprenta unui contabil supărat și atât, refuzând să abordeze morala implicată în tăierile de bugete, și, din păcate, ce-i drept, l-am putut observa dincolo de ecran, ca pe un om bun, dar slab, din păcate pentru el și pentru noi.
Și așa, în concluzia mea, cred că acest discurs a fost mai mult decât un simplu schimb de replici despre bani, a fost o oglindă distorsionată a unui premier care pare să confunde România cu un oraș de provincie plin de promisiuni neîndeplinite, și astăzi, cine știe, poate ni se prepară o nouă farsă. Vedeți? Totul e un circ fără săli pline.
“`
