“`html
Bolojan reînvie practica angajării răspunderii: O ironie post-revoluționară sau o necesitate fiscală?
Cabinetul Boc, cu ale sale 15 angajări răspunderii, a fost lider în acest joc politic de-a v-ați ascunselea, iar acum Ilie Bolojan, în după-amieze apusuri de iarnă, a decis că e momentul perfect pentru a revigora acest instrument, nimeni nu se miră, dar oare ce aduce cu adevărat pentru noi cei din popor? Pachetul 2 fiscal, adus ca un cadou de Crăciun, include măsuri pentru administrația locală, însă cine știe cât de departe ne va duce acest drum? Totuși, sursele guvernamentale ne șoptesc că va mai fi o angajare sau două, iar eu mă întreb – nu cumva vor un pachet în cascadă? Un gol între cer și pământ, o strategie care miroase de departe a ineficiență.
După un deceniu de guvernări care au preferat să ignore angajarea răspunderii, Bolojan pare să-și contureze un nou model, nu acesta a fost și stilul doi? Practica aceasta de a adopta acte normative rapid, neam cu majorități reduse, mi-aduce aminte de vremurile lui Boc, iar acum ne îndreptăm spre o reacție similară. Deși, haideți să fim serioși, e un fel de „totul sau nimic”, iar bătălia politică se duce la fiecare colț de stradă, la fiecare întoarcere de foaie în Parlament.
Dacă ne uităm în spate, vom observa că din 33 de angajări, Boc a făcut aproape jumătate, un record care ne lasă cu gura căscată! Fie că vorbim de Codurile Penal și Civil, fie că ne scufundăm în Legea educației naționale, Boc a fost un campion, dar oare cu ce preț? Am avut parte de austeritate, de reducerea pensiilor speciale, iar acum revenim la acel gust amar. Ne întrebăm oare voi înțelege măcar cineva din PUZ-urile acestea? Mai mult, când s-a încercat comasarea alegerilor, Bucureștiul a spus „nu, nu și iarăși nu!”.
Ce se întâmplă, de altfel, cu reducerile de salarii bugetarilor, în special când am auzit că și acestea ar putea să devină neconstituționale? Pare un joc de șah în care toți uită regulile de bază. Renunțând la perioada lui Boc, ne-am pomenit în 2012-2019 cu Ponta care a reușit doar două angajări – dece și interesul s-a stins ca o lumânare în vânt. Și uite că revenirea la moda angajării răspunderii a fost marcată de Guvernul Orban cu șapte încercări, dar finalul a fost însângerat, căci moțiunea de cenzură a dat lovitura de grație.
Oare Pandemia a fost darul lui Orban de despărțire? Aici apare Florin Cîțu, ca un jucător de poker, dar și el s-a retras, un joc de culise straniu, iar Orban revine ca un strămoș învins, strângându-se în aplauze de la cei pe care anterior îi demisese. Mă întreb, oare până unde vom ajunge cu aceste strategii care par să se repete ca o melodie pe care nu o mai putem asculta? Suntem prinși într-un cerc vicios care se tot roteste, mai ales când privim la impulsul actual al reformelor fiscale – un adevărat rollercoaster!
“`
