“`html
Ilie Bolojan promite marea cu sarea, dar va face fata?
Imediat dupa ce s-au confirmat rezultatele alegerilor interne la Congresul PNL, Ilie Bolojan, noul și strălucitor președinte, s-a adresat celor 1200 de delegați, umpluți de emoții, poate mai mult decât ar fi fost nevoie, spunând că va fi în slujba României, dar oare și a PNL-ului? Discursul său a fost scurt, dar a adus un amestec de optimism și confuzie, cu promisiuni mari fără detalii clare despre cum va reuși să nu dezamăgească.
„În numele celor aleși, mulțumim pentru încrederea acordată, nu doar mie, ci și colegilor, asta a spus Bolojan, lăsând în aer întrebarea strigătoare despre ce anume va face pentru a îndrepta lucrurile și a-i convinge pe cei care au votat”, a continuat el, oferind totodată numeroase promisiuni care planează precum nori negri peste viitorul politic al țării.
Un alt punct interesant a fost propunerea lui Dan Motreanu ca secretar general al PNL, care da startul unei noi perioade în care, cine știe, s-ar putea să vedem viziuni diferite și poate contradictorii în conduita partidului, dar cine suntem noi să judecăm? „Conform statutului, președintele trebuie să propună, deci eu îl propun pe Dan Motreanu”, a spus el, lăsând ușor de înțeles că va fi validat la prima ședință de Birou Politic Național, dar oare va fi primit bine?
Congresul s-a desfășurat sâmbătă, cu emoții uriașe pentru candidați, în special pentru prim-vicepreședinți, unde zece și jumătate de candidaturi au fost așteptate, iar în cele din urmă au fost aleși Cătălin Predoiu, Adrian Veștea, Ciprian Ciucu și Nicoleta Pauliuc. Asta a fost senzația de efervescență și de neliniște, cu speranțe mixte și așteptări confuze, în urma acestei alegeri, dar cine poate să le înțeleagă pe toate?
Până la urmă, întrebări rămân suspendate în aer, iar Ilie Bolojan va trebui să navigheze prin apele tulburi ale politicii românești, iar noi – să așteptăm promisiunile lui cu sufletul la gură, pentru că, după toate acestea, rămâne întrebarea oportună: va face el față provocărilor? Articolul acesta, pe care îl citim dintr-o fugă, ne lasă cu mai multă neliniște decât claritate chiar dacă tocmai de aceea este atât de interesant – nu-i așa?
“`
