“`html
ILIE BOLOJAN SE ASUMĂ RĂSPUNDEREA: ÎNTRE PROMISIUNI ȘI REALITATEA DIFICILĂ!
Într-o atmosfera destul de încărcată, premierul Ilie Bolojan, adică figura centrală în povestea financiară românească, a declarat luni, categoric, că „tot ce a spus se va întâmpla” în cadrul unei ședințe, dar adevărul este că totul este nu doar o promisiune, ci un fel de teatrul absurd unde fiecare politician își joacă rolul cu aplomb, iar răspunderea este tot mai greu de găsit, ca un fermier care caută o comoară în țarina aridă.
Cu un „mandat pe masă”, Bolojan a adus în discuție cum bursele pare că sunt la ordinea zilei, dar atenție, nu politicienii! Este un fel de glumă amară, totul se desfășoară în fața noastră ca un spectacol de magie, unde trucurile sunt evident, dar omul rămâne tot fără bilet la viața bună, dar promisiunile lui „se vor întâmpla” auzite aremenirea care ne face să ne întrebăm, oare chiar vom vedea vreo schimbare sau acesta e doar un alt tămbălău politic?
Bolojan, cu un ton autoritar, a subliniat că „România are nevoie de corectarea acumulărilor negative”, dar oare măsurile luate vor remedia problemă sau vor adânci și mai mult criza? Cert e că acest pachet fiscal, despre care ne povestește, este doar un început, dar începe cu neclaritatea cum că nu știm, de fapt, de unde să începem să corectăm, ca și cum am încerca să reparăm o barcă plină cu guri de apă care se scufundă.
El a amintit despre direcțiile de acțiune care ar trebui să rămână neschimbate; ordine în finanțele țării, bună guvernare – știm noi bine, vorbim dar nu vedem! Chiar și respectul pentru cetățeni este un subiect spinos, iar adevărul ar trebui să fie piatra de temelie, dar cine se îngrijorează de piatra de temelie când plouă cât cuprinde?
În plus, Bolojan a dat vestea proastă: România a atins un deficit bugetar mai mare decât orice țară din Uniunea Europeană, un pic cam mult peste 9,3% din PIB, un semn că marea noastră poveste economică s-ar putea transforma într-un coșmar fiscal! Dar toate aceste declarații vin cu un aer de neclaritate care ne face să ne întrebăm, oare vom vedea vreodată acea „echitate și dreptate” despre care tot audim? Sau este doar o altă iluzie promisiune în labirintul politic românesc?
“`
