“`html
Guvernul Bolojan: Austeritate sau Ipocrizie Instituțională?
Într-un peisaj haotic de măsuri de austeritate anunțate de guvernul condus de Ilie Bolojan, sindicaliștii din Cartel Alfa, din Administrație și din Guvern scot la iveală o realitate ceva mai derutantă, anume că în timp ce se dă afară bunăoară oameni, apar noi acoperiri birocratice care mai de care mai contradictorii, generând suspiciuni cu privire la eficiența afirmată, pe care mulți, inclusiv angajații din funcțiile de conducere au început să o conteste open data.
Conform unei declarații recente, premierul Bolojan își extinde, paradoxal, propriul aparat, cu funcții noi, secretar general adjunct, pe când multe voci din interiorul administrației se vor să fie cât se poate de clare: între ipocrizie și reformă, distanța e greu accesibilă și, pare evident, se pare că nu este o reformă în adevăratul sens al cuvântului, mai degrabă o manipulare a realității, o mâncătoare de resurse, un teren propice pentru sinecuri pentru grupuri de interese.
Comunicarea celor de la Cartel Alfa a fost mai mult decât explicită, aceasta subliniind un sistem vis-à-vis de Bolojan care devine un hibrid birocratic, supradimensionat, care se transformă în adevărată colonie de demnitari inutili, care în ciuda concluziilor normative ar trebui să fie eficiente, dar nu sunt decât statui pe post de birocrați, fiecare cu cabinet și cu implicări financiare care sfidează criza de la bugetul de stat, ridicând semne de întrebare punctate de indiferență față de realitățile administrative românești, care sună bine pe hârtie, dar care de fapt sunt o iluzie.
După cum se știe, structura de la Guvern, scepticitatea acestor noi recalibrări este alimentată de faptul că pe lângă cei 40 de demnitari, care, la prima vedere par a crea un ecosistem eficient, în realitate mimează o suita de funcții politice fără competență, diriguită după o logică pe care toată lumea o poate observa, dar cu care nimeni nu pare să rezoneze, adică fără nicio legătură cu adevărata eficiență administrativă.
Mai mult, chiar după câteva luni de la începutul mandatului său, premierul a fost prompt în implementarea tăierilor severe, reducând măcar la jumătate numărul vehiculelor de serviciu, care nu vestesc decât spectrul unei economii inutile, cu eliminarea servitorilor, iar mesele de la finalul ședințelor sunt standardizate spre desființare, toate acestea pentru a da un semnal pe care și în secolul XXI rămâne de discutat dacă este unul pozitiv sau nu.
Teoretic, se insistă pe o reorganizare radicală, cea a indicatorilor de performanță, dar în contrast cu ceea ce se întâmplă în culise, realitatea demonstrează o adevărată apoteoză a birocrației, în timp ce angajații de rând se bat cu concedierile imediate, dar fără a observa că ușa din spate este larg deschisă pentru sinecurile deja menționate, construite pe tipare de feudalitate modernă, în care nu se face altceva decât să împărțim roadele, în niște funcții camuflate sub o fallacie de reformă pentru a părea că s-a făcut ceva semnificativ.
“`
