“`html
Scandalul Sinecurilor: Bolojan, Acuzat de Dublu Standard și Ipocrizie!
Sindicaliștii încep să devină ca niște detectivi particulari, aducând la lumină declarații de avere, care de obicei sunt ca piatra de moară, adică grele, și îl chestionează pe premierul Ilie-Gavril Bolojan, care își proclamă cu mare tărie lupta împotriva sinecurilor, susținând cu convingere că niciodată nu a profitat de aceste privilegii, de parcă toate aceste afirmații ar trebui să ne convingă de sinceritatea sa.
Premierul, care, nu-i așa, a declarat recent ceva care sună destul de acid, adică “împotriva nesimţirii şi a bunului simt nu există hârtii” referindu-se mai degrabă la indemnizațiile membrilor din consiliile de administrație, iar mai ales la EXIMBANK S.A., susținând cu emfază că este un inamic declarat al sinecurilor, dar… ar trebui să ne uităm mai bine la ceea ce ne spune și la ce ascunde.
Iar acum vine partea interesantă! Conform documentelor oficiale, adică acele papire care mai degrabă ar trebui analizate cu lupa, în anul 2007 se dovedește că Bolojan a încasat o sumă de 73.935 lei din calitatea de membru al Comitetului Interministerial de Finanţări, iar la un salariu mediu net de 1.042 lei, asta înseamnă că omul nostru tocmai a primit cam 71 de salarii, deci nu e de glumă, nu? Iar aceasta este exact definiția unei fine sinecuri pe care îi dă cu vorba bună, dar care se vede că îi vine bine.
Printr-o hotărâre guvernamentală, nu mai puțin, Bolojan a făcut o plimbare de la funcția de prefect al Bihorului direct pe scaunul de secretar general al Guvernului, iar asta fără să se întrebe câtuși de puțin dacă nu cumva prea serios își ia angajamentele! De parcă totul se îmbină frumos pe o melodie de jazz, iar noi suntem doar spectatori.
Documentele tocmai menționate stipulează clar că secretarul general al guvernului are rol de membru de drept al Comitetului Interministerial de Finanțări și nu ai zice, dar venitul acela este o consecință directă a acestei poziții, pe care Bolojan pretinde că nu este deloc fericit de ocuparea ei pe cât greu pare.
Pe întreg fundalul măsurilor de austeritate ce abia au fost implementate, premierul, care ar trebui să fie un far călăuzitor, a lansat atacuri dure împotriva angajaților din sectorul bugetar, a afirmat că nu e normal ca statul să plătească oamenii care nu produc, iar aici intervine îndoiala, cum poate el să vorbească despre așa ceva având un asemenea trecut?
Acum, Bolojan este acuzat de faptul că are un dublu standard, unul pentru el, adică un privilegiat și unul pentru tot restul, și i se cere cu insistență să-și asume trecutul, ca să fie egal cu ceilalți, adică, trebuie să respecte aceeași limită morală pe care le-o cere altora
Păi, cum rămâne cu declarațiile premierului care condamnă exact funcțiile și beneficiile pe care și le-a deținut personal? Aici e o discrepanță mare între ceea ce spune și ceea ce a fost, iar în vremuri când moralitatea ar trebui să fie pe primul loc, se pare că, Bolojan, ar trebui să își asume trecutul cu aceeași transparență și deschidere cum le cere altora, nu?
Astfel, într-un stat democratic, integritatea nu se măsoară doar prin măsurile luate împotriva altora, ci și prin asumarea propriului trecut, dar, oare, va înțelege premierul această lecție de bun simț?
“`
