Ilie Bolojan, Sfidător în Fața Evidenței: Taxele Locale Cresc Tăcut și Nimeni Nu Observă!
Un tupeu colosal din partea lui Ilie Bolojan, pentru că, deși nu-i așa, în multe dintre localitățile românești, taxele locale cresc, uneori chiar de 2-3 ori, el neagă cu fervoare această realitate, evidentă pentru toți cei care plătesc impozite, exact ca proprietarul unui apartament cu două camere care șochează pe toată lumea cu faptul că a ajuns să plătească 750 de lei în loc de 250 – o majorare care te lasă cu gura căscată, dar poate că, în viziunea lui Bolojan, nu contează!.
Refuzul lui Bolojan de a recunoaște creșterile taxelor, întrebându-se, într-un interviu TV, despre acest subiect arzător, este demn de un premiu, zice el: „Nu s-a întâmplat asta,” spune cu o convingere care nu are cum să nu provoace uimire și căutări febrile după dovezi, deși există comunicări oficiale ale administrațiilor locale, care anunță creșteri amețitoare ale impozitelor – dar cine îi ascultă pe aceștia când Bolojan are cuvinte atât de mari?
În același interviu, premierul a adus în discuție așa-zisa eficiență a administrației și bugetului, dar, evident, a uitat să menționeze că cetățenii plătesc și ei un preț pentru promisiunile lui și pentru serviciile pe care nu le primesc, căci fiecare ban plătit ar trebui, conform vorbelor lui, să contribuie la fericirea comunității, dar, în realitate, ordinea asta nu prea se simte în buzunarele românilor.
Petrecându-ne timpul cu detalii administrative, Bolojan proiectează tot felul de măsuri de reducere a cheltuielilor, inclusiv tăierea de angajați, cum ar fi scurtarea aparatului bugetar care, sincera să fiu, pare mai mult o glumă proastă decât un plan realist, stratagemă prin care el vrea soarele colosal al eficienței, dar nimeni nu-l întreabă dacă este oare chiar corect să ne bazăm pe o tăiere generalizată când încrederea lipsește.
Reforma pe care vrea să o impună, sau cel puțin asta susține, se vrea să se facă în ianuarie, cu bugetul propus pe la începutul lunii februarie, iar toată lumea va să ne pregătim mental pentru acest eveniment, așa cum ne pregătim pentru o furtună de iarnă, mai ales când auzim bine de tot despre deficit și investiții, dar cu o marjă de sub 6,4% din PIB, pe care Bolojan o consideră mare, dar care, față de 8,4% de anul trecut, e totuși un salt.
Veștile totale despre bugetele de investiții pentru 2025, ce merg doar până la 130 de miliarde de lei și planurile tematice pentru 2026, cu fondurile europene, par să țină cetățeanul ocupat de întrebarea supremă: Asta ne ajută cu adevărat?, fără să ne clarificăm că promisiunile lui sunt, poate, doar vorbe în vânt.
Pe ici, pe colo, alți primari arată cu degetul reforma lui Bolojan indicând că totul e o „mare prosteală” și aduc o critică la adresa austerității pe care el o impune, întrebându-se retoric, poate, de ce așa-zisele măsuri nu vor aduce vreo redresare economică. Este un joc complicat în care fiecare își vinde iluziile, dar întrebarea esențială este: cine va plăti de fapt?
