“`html
Reforma Societăților Comerciale: O Ploaie de Abuzuri și Pierderi!
Părăsim un peisaj sumbru al corupției în administrația națională, unde Ilie Bolojan, premier cu multe promisiuni, ne anunță că un pachet, nu de cadouri, ci de reforme esențiale, vizează societățile comerciale, dar nu oricum, ci cele la care statul e acționar majoritar, iar costurile, ah, costurile rămân pe umerii contribuabilului, ce zăpăcit, se întreabă, oare unde se duc banii ăștia?
„Așa cum ați văzut” zice el, cu o încredere demnă de un artist pe scenă, „de la cheltuielile acestor societăți” știm cu toții cât de bine merg, căci ce să mai spunem, indemnizațiile cresc ca ciupercile după ploaie, iar pierderile devin, cumva, un tablou artistic, dar, din păcate, doar unul rupt din realitate, pentru că statul român, se știe, nu mai are de mult bani pentru nimic, dar noi avem un plan, căci nu mereu trebuie să fim atât de pesimiști, corect?
Astfel, cu ceva transparență prindem lumina, da, publicăm toate datele despre companiile de stat, de parcă asta va schimba ce s-a schimbat, dar Bolojan se laudă că va modifica indicatorii de performanță, acei indicatori care sunt atât de formali și de multe ori chiar nu au sens deloc, dar știm cu toții cum merge treaba, trebuie să bifezi sarcinile ca la școală, o gașcă de management care își umple cotele, fără să le pese mai mult de activitățile economice!
Ce să mai spunem despre legislație? Ah, va fi modificată, zice el, cu aceste structuri de conducere care sunt mai numărate ca angajații în unele companii, unde mai trebuie îmbunătățite toate acestea, iar salariile plăcute la care au ajuns acești conducători nu reflectă rezultatul muncii lor, și, cu siguranță, vom reduce subvențiile alea pe care le iau acești directori alături de toate privilegiile, ai văzut câte sunt?
Va veni și timpul ruperii acestor legături!
Însă, haideți să nu ne îndoim, nici nu mai știm ce să facem, având în vedere că mulți dintre acesti diriginți sunt mai preocupați de umplerea bugetului personal decât de prosperitatea companiei, și aici putem să ne întrebăm, oare merităm măsuri atât de radicale? Dacă nu îndeplinești indicatorii, ce vină au angajații? Deci, se pare, nu mai este o recompensă să fii director, ci o provocare continuă, iar companiile care au grandioase pierderi pot fi închise, cineva se va întreba de ce?
Deci, gândiți-vă și reflectați profund la promovarea unor practici de guvernanță corporativă, avem oameni în consiliile acestor companii decât angajați și, un moment, unde e logica în toate acestea? Vă promit meandrele vor continua, cu siguranță, până când vom reuși să ne ridicăm din trăirea asta haotică, dar cine știe când va fi, iar articolul de pe Mediafax ne încântă cu promisiuni deșarte puțin cam devreme.
“`
