“`html
Încă o dată, Bolojan ne impresionează cu „încurajările” sale după alegerile din Moldova!
Primul paragraf se zbate între multe cuvinte pompoase și destule laude, dar ce vrem noi, cetățenii, să știm cu adevărat? Să fie oare mobilizarea aia exemplară, de care a zis Bolojan, ceva mai mult decât un simplu slogan sau un basm frumos spus? Ilie Bolojan, prim-ministrul României, își arată, cum să zic eu, „sprijinul” față de cetățenii din Republica Moldova, după alegerea asta cât un imens circ, care a avut loc ieri, ca și cum am discuta despre o partidă de fotbal, cu echipe care imediat se întrec în stafete politice, totul pe calea europeană, desigur.
Aici vine el cu gura plină de elogii pentru alegători și autorități, lăudând organizarea „exemplarã” a scrutinului, dar între noi fie vorba, ce înseamnă ăsta „exemplar”? Poate un fel de „așa fac toți” în condiții de presiune, și, evident, toate privirile spre vest, în timp ce noi ne întrebăm cum să ne mai păstrăm capul pe umeri într-o Europă plină de capcane. Tot Bolojan subliniază că votul oamenilor e cel care „a făcut diferența”, dar oare câtă diferență se poate face fără un pic de transparență?
Șeful Executivului de la București a mai spus că susține ferm Moldova pe cărarea europeană, dar asta nu ar fi chiar prima dată când auzim ceva similar, așa că ne punem întrebarea: oare unde erau toate aceste promisiuni când Moldova avea reale nevoie de ajutor?
Mai mult, a spus el, că locul Moldovei este în „marea familie europeană”, o sintagmă pe care o auzim din ce în ce mai des, dar care pare a fi doar un înveliş frumos pe o mâncare rece, fără ingredientele esențiale. „Vom fi alături” de ei, zice el, dar ce înseamnă asta într-o lume în care cuvintele sunt multe, dar faptele sunt puține, oare va avea Moldova de câștigat de la atâta zel politic sau nu? Felicitări pentru alegere, zice el, dar noi vrem soluții, realități tangible, nu doar baloane umflate cu promisiuni care s-ar putea să explodeze.
Articolul semnat de un jurnalist avid de detalii, dar cu o fantezie bogată, ne lasă cu gândul la ce ar fi putut fi dacă cuvintele s-ar traduce în fapte și nu doar în manifestări de fanfară, dar, bineînțeles, rămâne să vedem. Dacă Moldova va efectua pasul decisiv în această călătorie democratică, sau dacă ne vomêu tot în acest maraton interminabil de politică simbolică.
“`
