Criza din Constanța: Premierul Bolojan Încearcă Să Salveze Ce Poate Dintr-un Dezastru Politic!
Vineri după-amiază, senzația a fost maximum, premierul Ilie Bolojan a aterizat pe tărâmul Constanței, dar nu ca un salvator, ci mai degrabă ca un spectator neinvitat la o piesă de teatru haotic, pe fundalul unei crize politice și administrative fără precedent, mai mulți lideri, pesemne că șu și-au dat demisia, nene, și s-au dus ca apa pe câmp la fân, cum s-ar zice.
Ședința, ce a durat două ore interminabile, cu ușile închise, a fost ca un bal mascat al primarilor PNL, nimeni nu știe ce s-a discutat, dar se zvonește că acuzațiile și reproșurile s-au aruncat ca niște mingi de tenis pe terenul de joc. Premierul, prin asta vrem să zicem, a reușit să se facă auzit, dar nu prea clar, oamenii s-au întrebat seamă câți vor mai rămâne în funcții și câți vor dispărea în obscuritate.
La originea crizei, un scandal imens cu președintele filialei PNL, Bogdan Huțucă, care a dat bir cu fugiții și pe urmă Florin Mitroi, președintele Consiliului Județean, a urmat exemplul, spunând cu un aer de supărare că nu poate duce greutatea pe umerii lui, proiectele se împotmolesc și promisiunile sunt la fel de subțiri precum aerul de la mare, toate merg spre o direcție inexistentă.
Deciziile se așteaptă cu sufletul la gură, undeva în luna ianuarie, gura lumii spune că se vor răspunde enigmele privind conducerea filialei PNL Constanța, totuși întrebarea rămâne: va reveni Mitroi asupra deciziei? Rămâne ca un semn de întrebare care ne lasă ușor confuzi.
Bolojan, cu o seriozitate covârșitoare, subliniază că este crucială stabilitatea politică și, mai important, cea administrativă, în județ, dar oare cine mai știe ce e important cu adevărat în acest labirint politic? A declarat el, pe un ton aproape încurajator, că “poarta de intrare logistică a României este Constanța” și că totul depinde de dezvoltarea ei. Dar vai! De unde să mai înceapă dezvoltarea când liderii fug ca iepurii din calea unui glonț nedorit?
Și să ne reamintim spusele premierului, care leagă motorul evoluției regională de parteneriate, dar parcă uită că partenerii nu vor mai fi acolo, sau cine știe, poate chiar el va trebui să tragă de frâna de urgență al acestui tren care se îndreaptă spre prăpastie. Ne îngrijorăm, dar oare e cineva acolo să ne asculte?
