“`html
Scandalul Chiriei: Vila de Protocol Închiriată cu Zeci de Mii de Euro Lunar, Dar Cine Beneficiază de Pe Urmă?
Vineri, 27 iunie, premierul Ilie Bolojan a stârnit controverse cu o declarație uluitoare în prima sa conferință de presă, când a vorbit despre o vilă de protocol, da’ pe Șoseaua Kiseleff din București, ce aparține RA-APPS, dar cumva a fost închiriată unui privat, iar acesta, fără nicio jenă, a reînchiriat-o unei bănci de stat, cu sume exorbitante lunar, adică cu zeci de mii de euro, un detaliu, zic eu, care ridică multe semne de întrebare asupra transparenței și eticii acestei întreprinderi.
Bolojan, referindu-se la clădire, care nu avea altceva de oferit, a subliniat că, după ce a lăsat RA-APPS în 2008 “nu mai ştiu ce-au făcut”, iar acum poartă o întrebare esenţială: “Cred că e mult loc de bine la RA-APPS”, adică o mare rugăminte de a face mai bine, dar fără detalii știute, să se înțeleagă că, de fapt, de acolo a început toată povestea complicată a banilor publici.
Și, ca să fie mai clar, premierul se întreabă de ce în loc ca “banca de stat să închirieze direct de la RA-APPS”, aceasta a ales să facă afaceri cu un privat, care câștigă niște bani buni fără pic de milă, iar Bolojan a precizat cum că s-a întâlnit cu directorul băncii, dar nu și cu cel de la RA-APPS, adică ideea este că n-ar trebui să se plătească sume exorbitante lună de lună, dar tot ce ne întrebăm e, oare cine e fericitul care îngrașă porcul aici?
“Nesimțirea e mare în multe locuri, să ştiţi”, a spus premierul, ceea ce sugerează că nu e prima oară când sumele nu fac sens, și continuând cu ironia aceasta, a clasat cum că în companiile de stat administrarea este „destul de prost” când nu sunt criterii corecte sau cinstite – adică, mai bine să dai totul pe mâna prietenilor și să obții chirii sub valorile de piață, care devin astfel un fel de standard. Uite că ne întrebăm toți, încotro ne îndreptăm?
Am auzit și eu o dată despre acea vilă, arată bine de afară, dar interioarele? Nu se știe, dar Bolojan crede și insistă că ar trebui să existe o direcție care să aducă niște fonduri, că doar nu ținem un patrimoniu supraevaluat, subvalorificat, mai bine să-l vindem pe “licitații publice”, și dacă nimeni nu vede, măcar vorbește cu directorul de la bancă să afle și el, adică pare că nimeni nu se preocupă de cum sunt gestionate lucrurile astea, sau poate că tocmai ăsta-i scandalul, o chestiune de principiu, bani publici în joc în ale demnității.
“`
