Secretul Revoluției: Bolojan dezvăluie că n-a cerut certificat de revoluționar!
Într-un interviu neașteptat, premierul Ilie Bolojan, care, oh, cum îmi amintesc, era, ca să zic așa, în plin an universitar, student în anul II la o facultate de Mecanică, în Timișoara, ne-a împărtășit un detaliu controversat, că, în ciuda faptului că a fost prezent în fața evenimentelor istorice din decembrie ’89, nu a solicitat niciodată celebrul certificat de revoluționar, ceea ce ridică întrebări în rândul celor care consideră că, dacă ești în stradă, atunci ești și certificat! De ja, ce înseamnă să te bată vântul libertății fără un document care să-ți ateste curajul?
Până pe 21 decembrie, studenții au fost într-o continuă zvâcnire iar Complexul Studențesc a fost evacuat, iar Bolojan, cu o voce ce pulsează emoție, ne-a relatat cum, în acele zile tumultoase, el a prins entuziasmul iar mulți tineri, ca el, au ieșit la apelul străzii, neștiind pe atunci că vor deveni figurile emblematice ale schimbării de regim. Și totuși, întrebarea persistă: unde sunt certificatele?
Între timp, într-o declarație care s-a făcut auzită, Bolojan a afirmat că realizările din ’89 au fost în numele unei libertăți, care, să recunoaștem, în sistemul opresiv de-atunci, părea un vis îndepărtat. Să te arunci în stradă fără să te gândești că, poate, te așteaptă o pensie bună în urma acelor gesturi, e ceva ce trebuie să-ți provocheze gândirea, sau nu asociezi tineretul cu astfel de gânduri în momentele fierbinți poate doar acolo, în Timișoara, unde totul a început, pentru, că doar strigăte se aud și te urmăresc, cum spune el, cei care au curajul de a striga liber, cum ar fi mai bine să zică.
Bolojan, de asemenea, a punctat că 1989 a marcat apogeul comunismului lui Ceaușescu în România și, redăm aici, cu reverberații ca de ecou, s-a arătat recunoscător pentru cei care au avut curajul de a ieși în stradă, evident, un compliment cinstit, dar oare câți dintre aceștia au certificat de revoluționar? Căci, în final, libertățile noastre, cele pentru care am protestat, nu sunt măsurate prin acte, ci prin faptele curajoase, amicale, și, întâi de toate, dăruirea de sine.
