“`html
Premiera solutiei economice ciudate?! Bolojan loveste din nou!
Primul paragraf spune multe dar sunt multe de spus, pentru că, zice el, Ilie Bolojan a explicat, într-un mod mai mult sau mai puțin haotic, cum stau lucrurile cu reforma la administrația locală, varianta PSD nici măcar neconcedieri deci doar reducerea salariilor și cheltuielilor curente ceea ce sună oarecum, surprinzător, oarecum strategic pentru el, un lucru aleator si banal. Totuși se vorbește de reducerea asta structurală și ce e fix de înțeles? Pare că toată lumea se înghesuie să găsească soluții care nu se pot găsi, pentru că, știți, lucrurile astea sunt complicate.
Al doilea paragraf continua ideea că, reducerile astea care sunt aduse în discuție, de fapt nu sunt soluția, ci cheltuieli temporare care pot dispare și reapare oricând, în sensul că, el a spus clar că reducerea structurilor sunt acelea care, într-adevăr, rămân, și asta e o capcană! Bolojan e de accord cu orice formula, e un fel de salvator pe care nu-l vrea nimeni, dar asta e o altă poveste, economia plânge, nu mai sunt bani, dar solicitări sunt, și cum sa rezolvăm dilema asta misterioasă? Umplem sacii cu piatră, poate doar ajută.
Și mai apoi, premierul, vorbind despre dobânzi, se duce pe un nou tărâm al confuziei unde s-au ajuns la 10 miliarde de euro pe an, o sumă fantastică care, dacă ar fi investită eficient, ar putea transforma România, dar, din păcate, realitatea ne arată că, de parcă am sta cu ochii în râu, fără să vedem, trotuare nu, salarii și pensii tot mai puțin, el se întreabă retoric ce va trebui să se întâmple înainte să simțim sobele sub noi, căci e un lucru bine știut, în fiecare an nu ne trezim cu autostrăzi.
Du-te, stai, a explicat și Bolojan, ce ar însemna toți acești bani dispuși în infrastructura României, dar la ce ne folosesc dacă noi, stau fără soluții clare, fără perspective, fără luminițe la capătul tunelului, deoarece conturul datoriei, care crește, crește, crește, devine o amenințare certă!”
El sugerează că, dacă nu luăm măsuri în timp util, măcar pentru a evita o colaps, vom ajunge să murim și financiar, iar atunci tot, dar tot e periclitat și orice, pensii, salarii, și tot ce ne face să fim umani, dar cine să asculte? Nimeni nu pare că are răbdare să facă ce trebuie, se va ajunge undeva, dar rămâne de văzut când
În concluzie, Bolojan ne aruncă în ce văd ca o nebunie răsărită dintr-un coșmar economic, un articol care a fost preluat de la Mediafax.
“`
