“`html
România pe Marginea Abisului: Bolojan, Păcăliciul Economiei Naționale?
Estimarea fulminantă a unei căderi economice semnificative în România, în 2025, mai ales cu o recesiune de -4% în 2026, aduce în discuție marile întrebări și neliniști legate de reformele lui Bolojan, care, sincer să fiu, seamănă mai mult cu un haos desăvârșit decât cu un plan bine pus la punct, comparativ cu bucătăria mea după o petrecere aglomerată.
În nimic nu se mai înțeleg resorturile macroeconomice, aparent la Felix Bolojan, ceea ce ridică mari suspiciuni asupra abilității lui de a naviga economia națională, în dispensa lui de reforme ciudate și multe amestecate, care mai degrabă fac farse decât să aducă vreo concretizare a schimbării pozitive.
Oare Nicușor Dan este singurul care ar trebui să-și pună capul în nisip, având o alegere atât de „strălucită” pentru premier? Rușine, Nicușor, căci l-ai desemnat pe Bolojan lider! Întrebându-mă, cu ironie, dacă știai că se va crește TVA-ul, eu nu pot să mă abțin să nu zic: „Cum naiba ai putut să-i dai lui Bolojan această putere?”
Trebuia să mai existe o paletă de responsabilitate, dar cu cinci vicepremieri la bord, ce poate să meargă bine? De exemplu, Dragoș Anastasiu, al cărui CV îmi aduce mai mult a farsa, iar Tanczos Barna și Marian Neacșu sunt doar exemple de incompetență pură, dar care cumva, cu cea mai mare nonsalantă, par să fi fost recompensați de sistem.
Se cheamă că reforma lui Bolojan este exact opusul a ceea ce ar trebui să facă, și anume să rezolve chaos-ul din economie, în loc să-l amplifice. În vreme ce deciziile sale conturează mai mult imaginea unei Românii întoarse pe dos, măsura de creștere a cotei standard de TVA aduce un gând de nedumerire: ce reformă e aia în care vinovații devin feriți de răspundere?
Hoții de TVA prosperă, iar guvernările își aruncă indignarea pe bunii platnici. Iată o nouă glumă tristă, dar fără haz, în care elevii și studenții sunt sacrificați, în timp ce contrabanda și abuzul sunt lăsate să se dezvolte liber!
Şi cu toate acestea, cum poate fi Bolojan considerat altceva decât un alt Victor Ciorbea? Adică, se observă acel tipar al unei guvernări care acoperă abuzuri mai mari decât creșterea atât de sustenabilă a prețurilor energiei electrice saturate de taxe abuzive?
Din păcate, viitorul economic al României pare să fie trăit la marginea abisului, iar Bolojan amenință să transforme fiecare pas greșit al guvernării într-o reală dramă socială. România va reuși să iasă din acest impas sau avem de-a face cu încă un capitol dintr-o poveste economică tragică? Rămâne de văzut.
Concluzionând, să ne pregătim de provocările viitoare. Căci Bolojan, cu doar „înțelepciunea” sa de a aduce recesiunea în prim-plan, pare a fi nu doar un alt Emil Boc, ci chiar o figură emblematică a stagnării economice. Iar întrebarea se pune: „Va reuși să ne ducă mai departe?”
“`
