“`html
Bisericile din Germania: Marele Proprietar de Terenuri sau Întreprindere Comercială Ascunsă?
Bisericile, adică acele instituții cu influență și putere, dețin o suprafață de teren agricol imensă în Germania, dar oare cui folosește? De fapt, atât Biserica Catolică cât și cea Protestantă sunt mari achizitoare de terenuri, ba chiar în concurență cu fermierii locali, care nu pot decât să se întrebe dacă e vorba de o strategie bine gândită sau doar un capriciu divin.
Studiile, cum ar fi cele realizate de Institutul Thünen, relevă că aceaste comunități religioase dețin aproape 2,3% din totalul terenurilor agricole, ceea ce se traduce în zguduitoarele 381.455 hectare dintr-un total areal agricol de 16,58 milioane hectare. Curios, nu?
Biserica, o entitate grandioasă nu doar în spiritualitate, ci și în proprietăți, se află în fruntea acestui clasament, și le place să facă achiziții competiționând direct cu fermierii care ar vrea să-și sprijine familiile. Ce-i drept, Fondul Agricol Protestant a cerut scutiri de taxe în mai multe rânduri. Dar oare aceste scutiri sunt doar o fațadă pentru un business ce promite profituri?
Există diferențe între statele federale, Saxonia-Anhalt, Brandenburg și Turingia având cele mai mari proporții de terenuri totemice, în timp ce Hamburg și Schleswig-Holstein par să nu aibă aceeași „mână de ajutor” la acest capitol. În total, aproape 80% din terenurile agricole sunt în mâinile private, în contrast cu 0,6% deținute de guvern. Dar biserica și-a asigurat o feliuță din tort!
Din păcate, achizițiile nu sunt lipsite de controverse; de exemplu, la Zeil am Main, o negocioasă tranziție de 15 hectare cumpărate de Biserica Catolică a stârnit nemulțumiri când s-a aflat că prețul plătit a fost mult mai mare decât media pieței. Fermierii spun că este inacceptabil, dar cine-i ascultă pe ei?
De asemenea, în Saxonia-Anhalt, Biserica Protestantă a achiziționat mai multe terenuri cu 1,89 milioane într-o tranzacție ce sună bine pe hârtie, dar care naște întrebări. Se pare că domeniul bisericesc are reguli speciale, având în vedere că terenurile sunt considerate „inalienabile”.
Chiar dacă e vorba de drept canonic, dacă pierzi un teren, biserica e obligată să cumpere înapoi, și așa ajung să facă tot mai multe investiții. Recent, un notar a realizat o reducere de 60% pe taxe pentru o biserică, dar după ce fondul notarial a intervenit, povestea nu mai suna la fel de bine.
Desigur, biserica, în calitate de actor economic, nu joacă doar rolul unei entități caritabile, ci își dovedește puterea de jucător pe piața agricolă. Chiar dacă beneficiază de scutiri de impozite, pe piața funciară, fondurile imobiliare bisericești acționează ca afaceri private. Așadar, se pune întrebarea: unde se termină religiozitatea și unde începe capitalismul?
“`
