Descoperirea Bisericii Evanghelice din Curciu: O istorie de cinci secole și tradiții săsești
LEAD: În satul Curciu, cunoscut sub numele de Kiertš de către sași și Kőrös de către maghiari, profesoara de limbă germană și engleză Dana Crișan devine ghid pentru turiștii atrași de Biserica Evanghelică, o construcție impresionantă ce a durat 50 de ani de muncă și care păstrează secretele unei comunități cu tradiții adânc înrădăcinate.
Biserica a fost ridicată începând cu anul 1425, având inițial hramul Sfântului Ioan Botezătorul în perioada catolică. Odată cu reforma lui Martin Luther, biserica a devenit evanghelică, renunțând la denumirea unui sfânt protector. Astăzi, Dana Crișan întâmpină vizitatorii cu cheia în mână, după ce a devenit ghid al acestei biserici timp de 12 ani. „Am și mașină de tuns iarba. Vara, tot la trei săptămâni trebuie tăiată”, explică ea, pregătindu-se să deschidă porțile incintei.
Răsăritul și apusul, anunțate de un clopot
Fosta profesoară de limbi străine a început să predea copiilor din sat acum mai bine de 30 de ani, învățând săseasca vorbită în vecini în copilărie. „Așa se învață cel mai repede, în stradă, cu ceilalți copii. Sunt româncă, însă știu săseasca la fel de bine ca orice sas. M-a ajutat să învăț mai ușor germana și engleza”, mărturisește Dana. Ea povestește cum tinerii din sat îl așteptau pe preot pe aleea de acces a bisericii, băieții pe o parte, fetele pe cealaltă, fiecare intrând pe uși diferite.
Clopotul bisericii, turnat în 1536, are un rol esențial în viața cotidiană a sătenilor. „Avem un clopot care anunță răsăritul și apusul. Clopotarul vine în fiecare zi și trage acest clopot de două ori, dimineața și seara. Orele diferă în funcție de anotimp”, explică Dana. În plus, biserica dispune de două alte clopote: unul, mai vechi decât biserica, gravat cu anul 1310, folosit pentru a avertiza în apropierea furtunilor, și cel mic, din 1572, destinat înmormântărilor.
WhatsApp-ul sașilor de odinioară
Conform informațiilor de la Consiliul Județean Sibiu, sașii erau organizați în patru vecinătăți, fiecare având documente, registre și obiecte specifice. „Acesta era WhatsApp-ul sașilor de odinioară”, afirmă Dana Crișan. Plăcuțele de vecinătate, confecționate din lemn și gravate cu inițiale, erau folosite pentru comunicarea între membrii comunității. „Liderul mergea la un membru, îi transmitea mesajul, iar acesta îl ducea mai departe, asigurându-se că toată lumea era înștiințată”, explică profesoara.
Secretul din biserică
Un aspect fascinant al Bisericii Evanghelice este o frescă ascunsă sub un strat gros de var, datând din perioada renunțării la catolicism. „Aceasta surprinde scene biblice importante, inclusiv intrarea în Ierusalim și Cina cea de Taină. Interesant este că în frescă apare și săteanul care a plătit lucrarea, înfățișat îngenuncheat în fața lui Iisus”, detaliază Dana Crișan. Orga bisericii, care este încă funcțională, necesită recondiționare, iar Dana explică procesul prin care aerul era transmis organelor printr-un sistem de burduf.
Turiști din toată lumea
Recent, un proiect finanțat de Ministerul Culturii din Germania a permis transformarea casei clopotarului și a capelei, care a adăpostit un osuar, în spații de cazare. „Cei mai mulți turiști vin din Germania, dar am avut și vizitatori din Shanghai. Un grup de arhitecte chinezoaice a venit special pentru bisericile fortificate săsești și pentru Transfăgărășan”, împărtășește Dana. Ea se consideră norocoasă că a crescut între sași, admirând tradițiile și buna rânduială a comunității. „Îmi amintesc de punguța de Anul Nou, cu dulciuri și fructe, pe care sașii o dăruiau copiilor, indiferent de etnie”, încheie Dana Crișan, reflectând asupra legăturilor interumane și a valorilor comunității.
