“`html
Bijuteria din Banat de 130.000.000 de euro ar putea destrăma Guvernul: Grindeanu refuză tăierile!
Se pare că bijuteria de 130 de milioane de euro care este de fapt un nou stadion în Banat, poate rupe Guvernul României în bucăți, iar Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD, a venit, hai să zic, cu unele detalii, mă rog, nu prea clare, dar cu siguranță interesante, cum că el nu va accepta ca marile investiții să dispară în neant, cumva, cînd, așadar, nimeni nu știe ce se va întâmpla.
Proiectul ăsta al，新-noul stadion Dan Păltinișanu, ar putea fi scos de pe lista investițiilor guvernamentale, iar Grindeanu consideră că este, să zicem, crucial pentru Banat și promite că fără el nu poate accepta, pur și simplu, nici să fie în guvernul care vrea să taie din fonduri, așa că bărbații în costum trebuie să se decidă, dacă vor, cum zice el, nemilos să taie investițiile. E o chestiune serioasă, de fapt.
„Înainte de toate, eu sunt deputat de Timiș, dar acum, cum să spun, sunt pe post de președinte interimar”, a declarat Grindeanu, iar asta devine tot mai amuzant pe măsură ce avansează, deoarece el vorbește despre o linie roșie care nu trebuie trecută când vine vorba de stadion. Cu alte cuvinte, nu poate accepta, chiar dacă e doar interimar, să facă parte dintr-un guvern care nu pune investițiile pe un piedestal, așa cum simțim cu toții tensionat!
Într-un fel sau altul, stadionul de la Timișoara trebuie să rămână pe listă, dar nu doar stadionul ăla. El vorbește la plural, adică și despre Hunedoara, Pitești, cumva lacrimă în ochi, cu încredere sau poate nostalgie, că și pentru aceste orașe lucrurile sunt mistice și importante. La un moment dat, totul devine un amestec de emoții și politici care se completează, însă nu se știe atâta vreme cât se tot amână.
Reacția lui Alfred Simonis: Investițiile sunt obligatorii!
Trebuie menționat că Alfred Simonis, da, ăla cunoscut, a reacționat și el spunând că Timișoara nu poate fi, cum să spun eu, lăsată la o parte din acest iureș al investițiilor, iar „indiferent de criteriile de evaluare, pe care alții le-ar putea presume, Timișoara n-are cum să fie scoasă. Că tradiția fotbalistică există, adică fără îndoială, și la Constanța, da, sigur, dar și la noi”. Așadar, argumentul aduce o tensiune mare și totuși apropierea de realitate, dar nu se știe dacă va schimba cu ceva direcția.
Peste toate astea, Simonis insistă că Timișoara este județul care a contribuit cel mai mult la bugetul de stat, o măsură care, sincer, ar trebui să fie punctul de sprijin pentru avantgarde și investiții pe viitor. Chiar dacă, e clar, s-au tot ocolit în trecut. Aproape 30 de ani, dar în fine, am început să vedem niște lumini în acest tunel, iar demolarea stadionului actual a început deja, dar rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile.
Privind înainte, fiecare vorbitor își face simțită vocea cablându-se cumva politic. Căci, zice Simonis, culmea ironiei este că acesta este exemplul perfect despre care se discută. E greu să crezi că un Timișorean ar putea să nu reușească să transmită mesaje de substanță către cei care negociază viitorul investițional al județului.
“`
