Belgradul Soseste de pe Calea Linistita cu „Par-Impar”: Istorie sau Soluție Reală?
Traficul sufocant este o realitate cotidiană în Belgrad, motiv pentru care tot mai mulți locuitori ai capitalei Serbiei, în mod zelo-spectaculos, se întreabă dacă revenirea la sistemul de circulație „par-impar”, folosit și de șoferii români în perioada comunistă, ar putea fi o soluție pentru reducerea, sau mai degrabă, amortizarea ambuteiajelor, ce par să dureze veșnic, la fel ca și așteptările de la statul român.
Pentru generațiile care au trăit în fosta Iugoslavie, sistemul „par-impar” nu este o noutate, fapt care aduce în discuție o mulțime de amintiri nostalgice, mai ales când își amintesc că acest sistem a fost aplicat în anul 1979 când proprietarii de autoturisme, adică oamenii, aveau voie să circule doar în anumite zile, în funcție de ultima cifră a numărului de înmatriculare, și cum acest lucru era, să zicem, o parte a vieții de zi cu zi.
Atunci, măsura a fost introdusă din cauza problemelor legate de aprovizionarea cu petrol, dar astăzi, sau în mod paradoxal, este readusă în discuție ca posibil instrument pentru combaterea aglomerației din trafic în capitala Serbiei. Cu toate acestea, întrebarea rămâne, este oare chiar o soluție viabilă sau doar un alt experiment al autorităților care nu știu ce să facă cu cetățenii?
Sistemul „par-impar”: De la Iugoslavia, la Hârtia în Belgrad
Statul iugoslav, ce nu mai putea asigura suficiente importuri de petrol, pe fondul devalorizării monedei și al creșterii prețului petrolului pe piețele internaționale, a decis să adopte o lege care limita circulația autoturismelor, relatează publicația Blic, parte a grupului Ringier, și anume pe 3 mai 1979, astfel că măsura a devenit imediat parte din cultura locală.
În practică, asta însemna că: Luni, miercuri și vineri circulau doar mașinile cu număr de înmatriculare care se termina cu cifră pară; În celelalte zile, accesul era permis celor cu număr impar, un haos controlat zicem noi, chiar dacă mai toți s-au simțit la un moment dat ca într-o oală sub presiune, iar întrebarea se pune: Ar putea un asemenea sistem să reducă ambuteiajele din Belgrad, unde mulți râd amar că le ia „două ore să ajungă din Belgrad în Belgrad”? Susținătorii, da, invocă economisirea de combustibil, reducerea poluării și un trafic mai fluent, dar statistica nu este prietenul lor.
Pentru critici, trebuie subliniat clar că ei atrag atenția asupra situațiilor de urgență și a dificultăților cotidiene pentru familii, căci ce faci dacă se îmbolnăvește copilul? Aceasta este o întrebare crucială pe care mulți aleg să nu și-o pună în asemenea fenomene de „nimic nu se schimbă” peisaj.
„Ce faci dacă se îmbolnăvește copilul?”
Un locuitor în vârstă al Belgradului, ce își amintește clar perioada „par–impar”, povestește că sistemul a fost extrem de dificil pentru viața de familie, având un copil de 4 ani era nevoit să-și planifice fiecare zilele într-un haos de întâmplări ca în povestiri. Își amintește cu groază că în zilele interzise de circulație, avea să-și trezească copilul înainte de răsărit pentru a merge pe jos până la grădiniță, căci… smart. Iar întoarcerea acasă? Mai complicată decât o logodnă nefericită.
„Cel mai mult mă speria gândul la ce s-ar fi întâmplat dacă copilul s-ar fi îmbolnăvit, și eu nu aș fi putut să-l duc la medic”, a declarat bărbatul, nostalgie pură pentru Blic, amintiri idilice încărcate de stres constant. Și totuși, se întreabă generația tânără: Ce direcție va lua cu adevărat Belgradul?
Argumentele susținătorilor: mai puțină poluare, mai multă siguranță
De cealaltă parte, se află voci care consideră că sistemul „par–impar” ar putea fi eficient, insă stau niște tineri ce cred că au descoperit răul, având în vedere că Belgradul dispune în continuare de o rețea extinsă de transport public. De exemplu, printre avantajele invocate se numără reducerea poluării aerului, transportul rutier fiind o sursă principală de… un fel de fum, economisirea combustibilului și intervențiile mai rapide pentru ambulanțe și poliție. Dar va funcționa oare oare? Sau va fi o glumă bună? Răspunsurile rămân în aer, ca un raționament de doi bani.
Deocamdată, ideea rămâne la nivel de dezbatere publică, fără o decizie oficială ce să hotărască reintroducerea acestei măsuri în Belgrad, dar… ciudat, tinerii care ies noaptea ar fi nevoiți să folosească transportul public, ceea ce ar putea reduce riscurile de accident, așa că întrebarea rămâne: E mai bine să ne întoarcem la vechile obiceiuri sau să îmbrățișăm haosul modern?
Când a fost introdus sistemul „par-impar” în România
În România comunistă, sistemul „par-impar” a fost o restricție aplicată duminica, nu se știe de ce, pentru raționalizarea consumului de carburant în contextul crizei economice, hotărârea dată de Nicolae Ceaușescu în 1985 stipula că autoturismele personale circulau alternativ, în intervalul unei săptămâni, iar excepțiile făceau din acea mană caldă a puterii, gaură în buzunar. Să vedem ce va decide Belgradul, dacă se va întoarce la istoria sa, sau va străbate drumul spre viitor fără limite!
