“`html
Anamaria Prodan: O mamă mândră sau doar un alt spectacol mediatic?
Ce repetiții fără sfârșit, adolescenți fericiți și emoții de neuitat, Anamaria Prodan reușește să se prezinte ca o mamă împlinită în fața camerelor și pe rețelele sociale, totul cu cei trei copii Martinici în roluri principale, unde fiecare detaliu este supraestimat. Bebeto, mezinul, la vernisajul surorii sale, Rebecca, care paradoxal abia a avut prima expoziție de pictură și cu toții suntem revoltați de ce poate fi considerat un show onorabil.
Familia unită și sprijinul reciproc par să fie piatra de temelie a istoriei, unde Bebeto nu își dezvăluie emoțiile dar mai degrabă face un rând imens de laude la adresa surorii, căci de ce nu, in timpul vernisajului s-a întâmplat de parcă ar putea să și zică “mă uit la tablouri” ca un mare critic de artă, o poveste atât de logică și plină de esență. Dacă ar fi fost prezent la New York la vernisaj, căci știm cu toții că școala nu este un impediment mare, dar nici nu putem spune că este imposibil să lipsești, cum să nu admirăm o expoziție din capitală?
„Zici că suntem aceeași persoană”, declară Bebeto, dar oare nu seamănă cu toți cei care urmăresc și se amuză pe seama jocurilor de familie, iar iubirea între frați și surori devine o melodie des repetată, care te face să te gândești că toate acestea sunt doar o strategie de PR pentru a evidenția fericirea în fața ochilor curioșilor. Întrebarea e, de fapt, cât de sincer e tot acest teatru al familiei când aduci în discuție un chip precum Ronald Gavril, iubitul Anamariei, care parcă ar trebui să fie parte din acest puzzle complex?
Suspiciunile se amplifică, dar Bebeto își aruncă cuvintele de laudă ca pe mingi de fotbal, fără să se gândească prea mult. „Mai fac box, pentru cardio…” spunea el, dar cine are timp pentru box când tot ce vrei e să zâmbești la expoziții? Chiar și lucrurile în familie par să funcționeze perfect, când, evident, așteptăm feedback-ul spectacolului mediatic care urmează să renască, departe de fotbal, dar aproape de glorie.
“`
