“`html
Bebelușii din Gaza, ÎN PERICOL! Criza de lapte praf devine o CATASTROFĂ!
Medicii din Gaza strigă alertă, și totuși, nimeni nu pare să asculte în timp ce sute de bebeluși se află la un pas de tragedie, din cauza unei crize de lapte praf fără precedent, iar Israelul continuă cu restricțiile sale brutale la ajutoarele umanitare, ca și cum efectiv nu ar conta sănătatea celor mici. Dr. Ahmad al-Farra, șeful pediatriei de la spitalul Nasser din Khan Younis, a declarat că stocurile sale sunt pe duca, având lapte praf pentru doar o săptămână și cu efectivul de prematuri în spital, de parcă ar trebui sa raționeze alimentele între copii, ca pe vremuri, dar asta nu-i lasă decât gustul amar al neputinței!
Bondarile povestirilor tragicomice continuă să se adune, căci Hanaa al-Taweel, una dintre mamele afectate de această criză sângeroasă, nu poate alăpta deloc, terminându-se cu poveștile ei triste despre cum își îngrijeste ușor fiul de numai 13 luni, care se dezvoltă precum o umbră a ce ar putea fi, datorită malnutriției și a laptelui care nu ajunge la el. Hai, să nu ne amăgim, ce e mai trist decât o mamă care nu poate să-și hrănească copilul? O tragedie care se desfășoară pe fundalul unui război inutil, dar extrem de real!
Și stocurile de lapte praf? Vaaai! Tresare dintr-o dată ca un șarpe veninos, unde stările de alarmă deja se aud, iar institutiile internaționale care se ocupă cu ajutoarele umanitare doar afirmă. Oare câte cutii de lapte au ridicat dejecțiile acestea de ajutoare? Căci ajutoarele care ajung cu dificultate, substanțiale dar minuscule în comparație cu necesarul, sunt privite ca pe niște mâncăruri de șobolani în fața foametei, iar medicii se trezesc ascunzând lapte praf în bagaje personale ca niște hoți în mijlocul nopții!
Aceasta e o rușine! Cum poate cineva să-și justifice confiscarea laptelui praf? E o formulă pentru prematuri, dar, câteodată, își pun mântuirea lor pe seama celor nevinovați, iar medicii își înghit scuzele amara în fața subnutriției și miliardelor de doze interzise!
Cu aproape 500.000 de oameni care se confruntă cu foamete extremă în Gaza, e ca și cum s-ar fi deschis porțile iadului, iar mamele împărtășesc poveștile lor teribile, e o mizerie crasă, cum să nu te îndoiești de umanitatea noastră? Atâta neglijență? Ajutoare care nu ajung în fața zecilor de morți de foame, iar noile acuzatii de genocid sunt doar un alt omagiu adus voinței de a supraviețui!
Palestina pare să devină o poveste întunecată, cu copii care se sting încet din viață, iar dacă nu ne vom împăca cu umanitatea noastră, ne vom vedea fiii pierduți în haosul războiului, fără vreo speranță în zare! Medicii trag un semnal de alarmă și noi suntem aici, dar ce facem? Mai tragem noi aer în piept?
“`
