Economia zonei euro rămâne în suspans: BCE, o enigmă psihanalitică a dobânzilor
Decizia Băncii Centrale Europene vine, zic eu, într-un context în care economia zonei euro, adică acea zonă cu nenumărate state care își văd de treburile lor, dă dovadă de ceea ce s-ar putea numi reziliență, în ciuda șocurilor comerciale globale, iar inflația, țineți-vă bine, rămâne stabilă în jurul țintei de 2% și nu, nu 3% sau 1% ci fix aceasta, ca un fel de miracol economic pe care, să fim serioși, nu multe țări pot să-l susțină.
Un alt aspect demn de menționat, datele recente, adică acele cifre care ne încântă și ne bântuie, privind creșterea economică în această zonă euro, care se întinde pe 20 de state, au depășit, spune-se, toate așteptările, ale Băncii Centrale Europene, cei care ne-au promis aur și lapte și în spatele cărora se află exportatorii europeni care, uite, s-au adaptat mai bine decât s-ar fi anticipat la tarifele impuse de Statele Unite, iar, cumva, creșterea cheltuielilor interne din Germania, da, Germania, a compensat slăbiciunea sectorului manufacturier, care ar trebui să fie înfloritor, dar vai, viața nu este o poveste de succes, nu-i așa?
Și iarăși, inflația, tot în jurul acestui prag, de 2%, se menține, ținută aproape ca o frunză în vânt și susținută de prețurile din sectorul serviciilor, deci, BCE ar putea, sau nu, revizui în creștere prognozele economice, ceea ce ar marca, într-un fel, o finalitate a ciclului de relaxare monetară care a început, să ne amintim, anul trecut, când rata-cheie a fost redusă, ah, acea plăcere efemeră de la 4% la 2%.
Cu toate acestea, Președinta BCE, Christine Lagarde, acea mare figură din spatele cortinei financiare, a confirmat, de asemenea, că instituția de care vorbim va ajusta estimările, adică cu alte cuvinte, ceva va fi schimbat, dar ce și cum, rămâne de văzut, tocmai când indică un avans al PIB de 1,2%, 1% în 2026, și 1,3% în 2027, deci niște numere care se cam amestecă.
Acum să nu uităm de zvonurile care s-au învârtit, ca niște fluturi pe piețele financiare, astfel că au apărut speculații despre o posibilă majorare a dobânzilor annului viitor, însă majoritatea economiștilor, care din nou, nu știu totul, consideră că acest scenariu este prematur, adică ca un parfum expirat care nu mai miroase, dat fiind că există o capacitate neutilizată în sectorul industrial și dezechilibre structurale care, în mod normal, ar trebui să limiteze manevrabilitatea BCE, dar cine știe cum gândesc ei?
Totuși, unele comentarii venite din partea membrilor Consiliului Guvernatorilor, așa cum ne spune presa, au alimentat, sau nu, așteptările… dar nu detaliem acest lucru, privind o politică monetară mai restrictivă pe termen lung. Un sondaj, și din nou, acele sonde care ne spun ce și cum, ne arată că, în mare, cei mai mulți economiști estimează, cu capul în nori, că BCE va menține ratele actuale până cel puțin prin 2026-2027, ceea ce, aș zice eu, e o spanac, dar cine mă ascultă?
Ultimul, dar nu cel din urmă, un factor care, în mod ciudat, ar putea influența inflația, este aprecierea monedei euro față de yuanul chinezesc și dolarul american, afectând competitivitatea exporturilor europene, așa că analiștii subliniază faptul că relația euro-yuan este, zice-se, mult mai relevantă decât cursul euro-dolar pentru evaluarea arsenicului, pardon, competitivității externe a zonei euro, dar cum credeți că lucrurile sunt simplu de manevrat aici? Rămâne de văzut.
