Bazinul Someș, singura excepție din România cu prognoză de creștere a resursei de apă în următoarele decenii
În timpul verii anului 2026, România se confruntă cu secetă severă, manifestată prin debite reduse ale majorității râurilor și niveluri scăzute în lacurile de acumulare, iar nivelul Dunării a coborât aproape de minimum istoric. La Baziaș, debitul fluviului a fost de aproximativ 1.450 metri cubi pe secundă, comparativ cu o medie multianuală de 3.900 metri cubi în luna august, ceea ce a impus restricții asupra apei pentru irigații și oprirea preventivă a Unității 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă. În acest context de scădere a resurselor hidrologice în toată țara, o excepție notabilă apare în documentele oficiale ale statului: bazinul Someșului este singura zonă în care previziunile indică o creștere a disponibilității apei în următoarele decenii.
Prognoza oficială: creștere medie de 6% până la mijlocul secolului
Potrivit Strategiei Naționale privind Adaptarea la Schimbările Climatice, aprobată de Guvern în august 2024, tendința generală pentru debitele râurilor din România este de scădere, cu estimări ce indică diminuări de până la 5% în unele bazine din nord-vest, în jur de 15% în multe alte regiuni și chiar până la 40% în sudul țării. Totuși, pentru bazinul Someșului, strategia evidențiază o excepție: o creștere a resursei de apă, cu estimări pentru perioada 2021–2050 raportate la intervalul 1971–2000.
Mai multe detalii au apărut într-o analiză datată 2024 realizată de cercetători ai Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) și ai Administrației Naționale de Meteorologie. Aceștia au identificat o creștere medie de aproximativ 6% a resursei de apă pentru întreg bazinul Someșului. În particular, în subbazinele Someșului Mic s-ar putea înregistra creșteri medii anuale cuprinse între 10% și 23% în aceeași perioadă.
Prognoza nu indică o creștere comparabilă pentru Someșul Mare, astfel încât rezultatele favorabile se limitează în principal la bazinul în ansamblul său și mai ales în zona Someșului Mic. Pentru râurile Vișeu, Iza și Tur din nordul țării, modelele climatice indică o stabilizare a resursei de apă, nu o creștere semnificativă.
Factorii din spatele creșterii resurselor de apă în Someș
Explicația principală pentru acest fenomen se găsește în predicțiile privind precipitațiile. La nivel național, simulările hidrologice prevăd o scădere medie a precipitațiilor de 3,2%, cu reduceri ce pot depăși 10% în anumite regiuni. În contrast, în bazinul Someșului se anticipează o creștere medie anuală a precipitațiilor cu circa 5,5%.
Relieful diversificat al bazinului Someș include suprafețe montane extinse, cum ar fi Munții Rodnei, Gutâi, Țibleș, Bârgău, Călimani și Munții Apuseni. Anual, aceste zone primesc între 800 și 1.400 milimetri de precipitații. Proiecțiile climatice indică amplificări ale intensității precipitațiilor în Munții Apuseni și în nordul Carpaților Orientali, zone de proveniență a Someșului și afluenților săi principali.
Acest cumul de condiții favorabile – precipitații crescute în nord-vest și cantități substanțiale de apă provenite din zonele montane – face ca bilanțul anual de apă să fie mai avantajos pentru Someș. În contrast, sudul României experimentează o scădere a precipitațiilor, creșteri de temperatură și evaporare accentuată, ceea ce determină reducerea resurselor de apă disponibile.
Distribuția sezonieră a apei și impactul asupra secetei
Creșterea medie anuală a resursei de apă nu exclude posibilitatea unor perioade de secetă semnificative. Modelele indică o deplasare a cantității de apă spre începutul anului, cu posibilă creștere a debitelor în lunile de iarnă, în special ianuarie și februarie, și scădere în primăvara târzie și în intervalul august–noiembrie.
Încălzirea climei influențează, de asemenea, topirea zăpezii, conducând la o scurgere mai timpurie către râuri. Un studiu dedicat bazinului Someș, realizat de INHGA prin patru modele climatice, a evidențiat creșteri considerabile ale debitelor în toamnă târziu și iarnă, inclusiv o creștere de până la 39% în februarie într-unul dintre scenarii. Totodată, același model avertizează asupra unor reduceri de până la 37% în luna iulie.
În consecință, Someșul poate transporta în medie anual un volum mai mare de apă, însă în unele luni cu condiții meteorologice adverse debitele pot scădea considerabil. Această dinamică a fost observată în august 2026, când debitele râurilor din bazinul Someșului erau sub 30% din valorile medii lunare, în ciuda prognozei pozitive pentru perioada 2021–2050.
Riscuri sporite de viituri și inundații
O creștere a resursei de apă pe bază anuală nu este neapărat un semn de îmbunătățire a condițiilor hidrologice pe termen lung. Dacă precipitațiile cresc în intensitate, dar au loc în episoade scurte și puternice, apa poate ajunge rapid la râu, provocând creșteri bruște ale debitelor și viituri. În acest caz, infiltrarea limitată în sol reduce rezervele de apă subterană și nu îmbunătățește debitele în perioadele de secetă.
Strategia Națională subliniază că debitele maxime asociate inundațiilor rare ar putea crește în mai mult de jumătate din teritoriul României în intervalul 2021–2050. De asemenea, accentuează riscul sporit de inundații urbane datorat creșterii ploilor torențiale și extinderii suprafețelor impermeabile prin asfalt și construcții, care amplifică scurgerea rapidă la suprafață.
Contextul actual al secetei și implicarea Dunării
Vara anului 2026 a întărit realitățile secetei în majoritatea țării, evidențiată prin debite scăzute ale râurilor și niveluri reduse ale apei în lacurile de acumulare. Aceasta a dus la măsuri restrictive pentru irigații și a afectat funcționarea unor obiective strategice, cum este oprirea preventivă a Unității 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă cauzată de scăderea nivelului Dunării.
La Baziaș, debitul Dunării a atins doar 1.450 metri cubi pe secundă, sub un sfert din media multianuală lunară, 3.900 metri cubi pe secundă, situație care evidențiază amploarea secetei. Această situație alarmantă contrastează puternic cu prognoza favorabilă a bazinului Someș pentru următoarele decenii.
Implicarea adaptării la schimbările climatice
Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice oferă o perspectivă unitară asupra resurselor de apă în România într-un context de modificări climatice accentuate. Deși România înregistrează o reducere generală a resurselor hidrologice disponibile, cu efecte suplimentare asupra agriculturii, industriei și surselor de energie, unele regiuni, precum bazinul Someș, pot înregistra creșteri ale resurselor de apă, reflectând o diversitate regională semnificativă.
Aceste informații indică necesitatea unor strategii diferențiate în gestionarea apei, care să țină cont de variațiile locale și să abordeze atât riscurile secetei, cât și pe cele ale inundațiilor și viiturilor, mai ales în zonele cu tendințe de creștere a precipitațiilor intense.
