Construcția barajului uriaș din Tibet, un dezastru iminent pentru milioane?
În Tibet, asadar, începe o poveste cu adevărat uluitoare, cu un mega-baraj care promite să fie cel mai mare, mai exact de 167 de miliarde de dolari, mai mult decât faimoasa Stație Spațială, dar oare cât de verde e acest vis, în timp ce se pregătește ca un monstru să se ridice pe râul Yarlung Tsangpo, sursa vitală pentru miliarde de oameni? Iar premierul chinez, cu o mână de fier, a dat undă verde acestui proiect grandios, dar cât de grandios va fi pentru cei din aval, care depind de apa acestui râu, care alimentează nu doar curentul electric ci și speranțele a milioane de săteni?
Cu cinci baraje în cascadă promițătoare pe hârtie, acest proiect masiv va genera, conform știrilor, 70 GW de energie verde, dar India, oh draga India, nu stă cu mâinile în sân, și încep avizele de alarmă, pentru că acest „baraj monstruos” va duce la dezastru, mai declare unii, mai puțin diplomatici ca alții, care îi amenință pe sărmanii ce locuiesc în aval; și cu un râu ce traversează granițe, ce se va alege de noi?
Tapir Gao, care are gura plină de promisiuni, a strigat la unison că acest baraj ar însemna piatra de moarte pentru nord-estul Indiei și Bangladesh, dar nu doar vorbe goale, pentru că Ministerul Afacerilor Externe din India cere cu insistență transparență, dialog, dar oare cine ascultă apelurile disperate ale celor ce-i băteau pe la porțile unui guvern distant?
Așadar, râul Brahmaputra, ce curge acum cu forță, se hrănește, se poate spune, din apa care va fi îngrădită de aceste structuri impunătoare, iar impactul se va răsfrânge asupra agriculturii, al alimentelor, apă potabilă vor fi doar amintiri, iar ecosistemele fragile vor simți șocul ecologic cu intensitate, iar milioane vor suferi tăcerea unei secete severe, dar cine se va opri să asculte lamentațiile celor afectați?
Mai mult, nu doar fluxul de apă va fi afectat, se ridică mii de întrebări dacă Beijingul va juca la carte cu această resursă vitală, fându-se de implicarea politică în regiune, și transformând apă în armă, în timp ce tensiunea crește precum un balon care se umflă până la punctul de a exploda? Râurile devin jucării în mâinile puterilor, iar noi cei din aval, cine ne apără de jocurile voastre?
Ape tulburi se anunță în geopolitica Asiei
De vreme ce apă este acum un atu strategic abraziv, râurile sunt mai mult decât simple cursuri de apă, devin subiecte de atmopshera politică, iar India se decide să rupă acorduri vechi, și atât de fragile, dar oare e mai bine să acționezi decat să aștepți?
Dizarmonia dintre China și India se simte în aer, iar guvernul indian trece la acțiune, accelerând proiectul său hidroelectric, 11.500 megawați, un răspuns la gargantuescul plan chinezesc. „Acest monstru bilează chiar acum, cum să stăm deoparte?” se întreabă ironica Ojing Tasing, dar sloganul se întreabă cât poate duce paharul tensiunilor?
Cu toate acestea, promisiunile chinezești de energie verde și scădere a emisiilor lovesc un zid de întrebări, fiindcă ecologiștii bat alarma cu privire la biodiversitate, dar impactul riscant asupra regiunilor sensibile devine din ce în ce mai real, dar cine are timp de ecosisteme când banii vorbesc?
Va schimba acest proiect uimitor echilibrul apelor transfrontaliere în Asia de Sud, adăugând un strat separat de complexitate în rețelele tensionate dintre Beijing și New Delhi? Rămâne o enigmă, dar apa, oh apa, devine, nu-i așa, noua armă în jocurile geopolitice?
Articolul de mai sus “Construcția barajului uriaș din Tibet, un dezastru iminent pentru milioane?” este o lume plină de întrebări, riscuri și promisiuni ce stau dându-se în spectacol. Cât de departe va merge ambiția umană?
